ULEIUL DE GALBENELE si efectele lui binefacatoare.

Uleiul de galbenele contine antioxidanti puternici,care impiedica raspandirea bolilor de piele. Acesti antioxidanti sunt: quercetin, mucilagii, carotenoide si saponine. Uleiul de galbenele are proprietati antiinflamatoare, antifungice, antioxidante si regeneratoare, fiind folosit in numeroase boli de piele.

Efectele terapeutice ale uleiului de galbenele: hidrateaza pielea uscata sau fisurata, calmeaza intepaturie de insecte, reduce inflamatiile, reduce macarimile pielii, combate subtierea pielii legate de batranete, creste producerea de colagen, este folosit in eruptiile cutanate, eczeme. Stimulează circulatia periferica si poate fi folosit, de asemenea, in cazul varicelor

Ingrediente:

- 10 linguri de galbenele (flori uscate),

- 500 ml ulei de masline extravirgin,

Preparare:

Florile de galbenele (Calendula officinalis) se maruntesc si se adauga intr-un borcan de sticla (se umple ¾ din borcan). Se toarna deasupra uleiul,care trebuie sa acopere florile cu cel putin 2 degete deasupra lor.Se infileteaza bine capacul borcanului si se lasa la  macerat timp de 4 saptamani, intr-un loc cald. Dupa aceasta perioada, preparatul se strecoara, iar uleiul obtinut se pastreaza intr-o sticla inchisa la culoare, la frigider.

Tratamente externe cu ulei de galbenele, ele fiind cel mai bland remediu pentru persoanele cu pielea foarte sensibila:

arsuri solare, vanatai, inflamatii, degeraturi, acnee, cuperoza, inflamtii, vergeturi

Tratamente interne cu ulei de galbenele:

- Se mesteca o lingura de ulei timp de 3 minute in gura, apoi se scuipa, in urmatoarele afectiuni: stomatita, gingivita, aftoza bucala, candidoza bucala.

- Se ia cate o lingurita de ulei, cu o ora inainte de mesele principale  in tratarea urmatoarelor afectiuni: faringita, laringita acuta, traheobronsita, amigdalita, colita, ulcer gastroduodenal.

OBSERVATIE:  -  Conținutul acestui blog are doar un caracter informativ și nu se substituie diagnosticarilor si/sau recomandarilor medicale de specialitate.

                                            

Uleiul de morcovi si proprietatile lui miraculoase.

Uleiul de morcov este un foarte bun antiseptic  si prezinta si alte beneficii:

-  este un bun remediu împotriva eczemelor,dermatitelor și psoriazisului;

- protejeaza pielea de riduri, el reda vitalitate pielii, improspateaza tenul si actioneaza ca un antirid natural;

- imbunatatirea circulației la nivelul pielii;

- protejarea pielii si a parului de efectele poluarii, prafului, lumina ultravioleta a soarelui, chimicale, tratamente dure;

- stimuleaza cresterea parului, intareste radacina parului, previde despicarea si ruperea lui;

- este extrem de eficient in reducerea cicatricilor si inflamatiilor,cauzate de existenta unor bacterii la nivelul pielii;

- Reduce ridurile si petele maronii de pe piele.

Ingrediente:

-  2 morcovi mari,

-  ulei vegetal (ulei de floarea soarelui, ulei de masline sau de soia)

Mod  de preparare:

Se rade morcovul si se pune intr-un borcan de sticla. Se toarna deasupra uleiul, pana morcovul este bine acoperit de acesta. Borcanul se umple bine cu ulei, astfel incat sa nu mai existe nici-o bulă de aer, deoarece morcovii contin multa apa si , din aceasta cauza, poate exista riscul ca preparatul sa mucegaiasca.

Capacul  borcanului se infileteaza bine si apoi se tine intr-un loc insorit si cald, timp de 3 saptamani. In acest timp, morcovul se va macera, iar vitaminele solubile in grasime se vor dizolva in ulei. Foarte important: se agitata zilnic borcanul! La sfarsitul macerarii, se strecoara uleiul printr-o bucata de tifon intr-un alt borcan curat, care se inchide ermetic si se pastreaza intr-un loc intunecos (frigider).

Mod de utilizare:

Uleiul de morcov se aplica pe fata, gat si decolteu si se maseaza pana la absorbtia lui completa; se poate aplica chiar si pe pielea grasa deoarece ajuta la reechilibrarea acesteia si la inchiderea porilor dilatati. Deoarece pateaza, surplusul de ulei se sterge.

Pentru sporirea efectelor benefice ale uleiului,se poate combina cu putin suc de lamaie.  Foloseste uleiul,seara,in locul cremei hidratante.

Daca este folosit intern, in salate,  uleiul de morcov, are de urmatoarele beneficii in:

- prevenirea cancerului;

- combaterea infectiilor;

- stimularea circulatiei, functiilor creierului, nervilor si metabolismului;

- detoxifierea sangelui, tesuturilor, ficatului si rinichilor;

- imbunatatirea vederii;

- ameliorarea durerilor musculare;

- eliminarea acidului uric din sange, tesuturi si articulații.

OBSERVATIE:  -  Conținutul acestui blog are doar un caracter informativ și nu se substituie diagnosticarilor si/sau recomandarilor medicale de specialitate.

Plante medicinale care pot face rau in supradozaj sau in combinatie cu anumite medicamente.

Plantele medicinale care sunt atat de benefice sanatatii noastre, au si contraindicatii,

mai ales cand este vorba de supradozaje. In plus, daca sunt luate in combinatie cu anumite medicamente clasice, devin periculoase, putand chiar sa anuleze efectele acestora.

► Afinul - este contraindicata consumarea sub forma oricarui preparat naturist de catre femeile insarcinate sau care alapteaza. De asemenea, consumul in doze mari (zilnic, de exemplu) poate afecta efectul medicamentelor anticoagulante. Consumarea ocazionala a una-doua cani de ceai din fructe sau frunze de afin nu presupune nici un risc.

► Busuiocul - specialistii il recomanda pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni - de la problemele de sensibilitate a tenului pana la cele complexe, legate de disfunctii neurohormonale. Atentie,  insa: la fel ca alte plante aromatice, busiuocul contine estragol, un ulei volatil ce se gaseste si in fenicul, depistat a fi cancerigen! Folosita in cantitati normale, aceasta substanta are concentratia de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza la care se instaleaza efectul toxic. Mai mult, in busuioc exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase, nu un inductor al ei! Alergia la administrarea interna este rar intalnita, insa uleiul volatil poate da, la unele persoane, senzatia de sufocare ori deranjamente gastrointestinale. Nu se recomanda gravidelor, lauzelor si copiilor mici. Reactiile adverse la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in inflamatii la nivelul pelii si dificultati de respiratie.

► Bradul - este contraindicat in bolile respiratorii cronice, indeosebi in astmul bronsic evoluat si in silicoza (existenta dioxidului de siliciu in plamani). De asemenea, este contraindicata administrarea interna in caz de astm bronsic si tuse convulsiva. Nu se cunosc interactiuni medicamentoase.

► Cimbrisorul - in cantitati foarte mari ( doza zilnica de cimbrisor este de doua-trei lingurite de planta), duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, arteroscleroza coroniana si cerebrala, fibrilatie atriala. Nu se aplica uleiul de cimbrisor direct pe piele!.

► Catina-alba - este contraindicata bolnavilor cu colecista acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoca prostatita adenomatoasa, iar la femei, mastopatie, din cauza continutului de fitohormoni. In astm bronsic si alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari in catina-alba, poate provoca alergie. Catina-alba se poate administra in doze de tre-cinci lingurite pe zi.

► Coada calului – contraindicata femeilor insarcinate sau care alapteaza sau alergie la aceasta planta..

► Coada soricelului - poate provoca alergii de contact. Nu este recomandata in sarcina si alaptare. Dozele mari pot produce ameteli si dureri de cap.

► Menta - nu se recomanda bolnavilor de hipotensiune, cu aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la incontinenta urinara. Uneori, poate afecta potenta masculina. Nu se cunosc interactiuni medicamentoase.

► Semintele de in - pot provoca diaree. Folosirea indelungata ( mai mult de trei sapatamani) actioneaza negativ in cazuri de colecista si hepatita. In plus, se recomanda consumul crescut de lichide atunci cand se consuma seminte de in. Sunt contraindicate in caz de obstructie intestinala, afectiuni inflamatorii acute ale esofagului, somacului sau intestinelor. Din cauza continutului de mucilagii si celuloza, poate intarzia absorbtia altor medicamente - asadar, nu se administreaza simultan cu acestea.

OBSERVATIE:  -  Conținutul acestui blog are doar un caracter informativ și nu se substituie diagnosticarilor si/sau recomandarilor medicale de specialitate.

Reteta de baza dupa care se prepara, in casa, ULEIURILE MEDICINALE din plante.

Plantele medicinale sunt surse importante de vitamine, minerale, antioxidanti, avand proprietati terapeutice.

INGREDIENTELE NECESARE:

Ulei vegetal

Uleiul folosit trebuie sa fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune (migdale dulci, macademia, palmier), etc.

Unul dintre uleiurile preferate pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline „extra virgin” care este de cea mai buna calitate. Acest ulei este folosit  in mod medicinal. Uleiurile mai usoare cum ar fi: cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt enefice pentru masaj, creme, lotiuni.

Plante medicinale

Plantele medicinale pot fi folosite atat uscate cat si proaspete, cu toate ca pentru infuzarea in ulei a plantelor medicinale proaspete este nevoie de ceva mai multa experienta. De aceea, pentru prepararea unui ulei infuzat, se recomanda folosirea plantelor medicinale uscate. Daca se doreste sa se foloseasca plante proaspete, atunci trebuie sa ne asiguram ca plantele nu au surplus de umiditate (cum ar fi roua). Dupa ce se culeg plantele (cel mai bine dimineata), se spala cu apa proaspata si  se lasa pentru cateva ore sa se usuce pe un prosop, intr-un loc ferit de soare si bine aerisi, altfel riscam ca uleiul sa rancezeasca.

Mod de preparare:

Exista patru metode de pregatire ale uleiurile infuzate: Infuzia solara, Infuzia la temperatura camerei, Infuzia in cuptor, Infuzia in baie de abur.

►Infuzia solara

Se pun plantele, zdrobite sau taiate marunt, intr-o sticla sau borcan de sticla. Se  toarna deasupra uleiul dorit, atat cat  sa acopere bine planta Se acopera borcanul bine cu un capac cu filet. Se pune borcanul intr-un loc calduros si insorit. Se lasa  planta sa se infuzeze timp de doua saptamani. Dupa aceasta perioada de infuzare, se strecoara uleiul printr-o panza deasa si se toarna in sticlute de culoare inchisa. Sticlutele se pastreaza in locuri racoroase si intunecoase (frigider).

►Infuzia la temperatura camerei

Cu toate ca aceasta metoda dureaza mai mult timp pana ce planta medicinala si uleiul se infuzeaza,  totusi procesul este mai lent si mai bland si permite   o mai buna extragere a componentilor nutritivi si medicinali ai plantei.

Se procedeaza exact ca mai sus, numai ca borcanul se lasa intr-un loc intunecos, la temperatura camerei.  Borcanul trebuie sa fie bine inchis pentru a nu permite aerului sa patrunda Se lasa la infuzat pe o perioada de sase saptamani, dupa care se strecoara uleiul, printr-o panza dubla, si se pune uleiul strecurat intr-o sticla inchisa la culoare. Se pastreaza intr-un loc intunecos si racoros (frigider)

►Infuzia in cuptor

Se pun plantele, zdrobite sau taiate marunt, intr-o sticla sau borcan de sticla. Se  toarna deasupra uleiul dorit, atat cat  sa acopere bine planta. Se pune planta cu uleiul intr-un borcan, se pune un capac cu filet si se pune borcanul intr-o oala cu apa. Se baga oala (care contine borcanul) in cuptor, la focul cel mai mic posibil (sau 40-60 de grade Celsius pentru cuptoarele electrice). Se lasa planta medicinala cu uleiul la infuzat pentru cateva ore, verificand mereu ca uleiul sa nu se incalzeasca in execes si se arde (apa din oala nu trebuie sa fiarba si nici uleiul). Daca este nevoie, se adauga din cand in cand apa rece si se lasa usa cuptorului intredeschisa. Cu cat temperatura este mai joasa cu atat uleiul poate sa fie infuzat mai mult timp si cu atat infuzia iese de calitate mai buna. Dupa infuzare se strecoara uleiul din borcan, la fel ca in cazurile descrise mai sus.

►Infuzia in baie de abur

Se procedeaza ca mai sus, doar ca borcanul nu trebuie sa atinga fundul oalei.  Se acopera oala cu un capac sau o farfurie. Se pune oala pe foc mic si se lasa la infuzat timp de 2-4 ore. Trebuie avut grija ca uleiul sa nu fiarba, adaugandu-se apa rece, din cand in cand, in oala. Cu cat focul este mai mic cu atat infuzia iese mai buna. Daca este necesar, se poate lua oala de pe foc din cand in cand pentru a permite uleiului sa se mai raceasca.

Trebuie avut mare grija ca uleiul sa nu se infierbante prea tare si in loc de o infuzie minunata , ne putem alege cu plante prajite in ulei..

Dupa strecurare se depoziteaza infuzia in sticlute inchise la culoare, care se vor tinr in frigider.

Uleiurile infuzate sunt foarte simplu de preparat si isi vor pastra calitatile pentru cateva luni, daca sunt pastrare in locuri intunecoase si reci.

Atentie!

- Daca in timpul infuziei apare in ulei mucegai, este semn ca planta folosita sau borcanul au fost ude.  Trebuie sa se foloseasca plante uscate sau daca se foloseste planta verde, proaspat culeasa, trebuie avut grija sa stergem de pe planta orice umezeala.

- Daca exista spatiu prea mare de aer in borcan (intre ulei si capac), poate sa incurajeze aparitia mucegaiului. De acea este bine sa fie folosit un borcan de marime corespunzatoare pentru cantitatea de plante si de ulei dorita, pe care sa il umplem pana in varf.

- S-ar putea sa observam ca se formeaza bule mici de aer in ulei, in timpul infuziei. Aceasta este o forma de gaze pe care plantele le elimina in timpul prepararii.Acest lucru nu reprezinta un semn ca ceva este neinregula, este doar un proces natural.

- Sa nu incalzim prea tare uleiul, pentru ca riscam sa  prajim planta medicinala. Uleiul trece de la temperatura calda la fierbinte foarte repede

- Daca folosim planta verde, atunci dupa terminarea procesului de infuzare, scurgem uleiul intr-un vas fara sa stoarcem planta. In alt vas vom stoarce planta printr-un tifon/panza. Depozitarea celor doua uleiuri se face in sticle diferite, fara sa le combinam.  Uleiul stors din planta contine bacterii si umiditate

OBSERVATIE:  -  Conținutul acestui blog are doar un caracter informativ si nu se substituie diagnosticarilor si/sau recomandarilor medicale de specialitate.