o

loading...

joi, 18 iulie 2013

TRATAMENTE EXRTERNE CU VARZA si efectele lor aproape miraculoase.

* Arsuri de gravitate mica si medie - se curata arsura cu suc de varza, apoi se pun comprese timp de 15 minute, cate 2-3 comprese pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica si previne formarea cicatricelor.
* Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin timp de o ora, dupa care se lasa zona descoperita, sa se usuce la aer inca o ora. Se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi, fapt care face ca procesul de vindecare al ranilor sa fie accelerat si scade riscul de infectie, iar semnele care raman dupa vindecare sunt mai putin vizibile.
* Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspata, zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze timp de 4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, cel putin 45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Frunzele de varza contin compusii pe baza de sulf care au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.
* Cancer de piele - se pune zilnic si se tine timp de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Acest tratament simplu da rezultate uimitoare in cazul multor persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular. Acolo unde cele mai moderne si invazive metode de tratament dau gres, acest simplu tratament cu cataplasma din frunze de varza cruda  cruda da rezultate uimitoare.

* Entorsa, luxatii - se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face timp de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate si, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial, care se formeaza, sunt mult mai mici.
* Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite. Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative si ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.



Observatie:  -   Remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud si nici nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza.

                                                              sursa foto: lavi-enrose.com


luni, 15 iulie 2013

Cateva retete pe baza de salvie: VINUL SI OTETUL DE SALVIE

1.  VINUL MEDICINAL DE SALVIE

Preparare.
Se pun, intr-o sticla, 100g de planta uscata maruntita (sau planta verde maruntita) intr-un litru de vin alb sau rosu natural, de buna calitate, ajuns la maturitate. Se lasa la macerat 14 zile, agitandu-se de cateva ori pe zi.
Dupa 14 zile, se filtreaza si se pune vinul in sticlute mai mici, de culoare inchisa. Se pastreaza la intuneric si intr-un loc racoros.
Mod de administrare, proprietati, si indicatii.
-  se iau 2 linguri inainte de masa, pentru a stimula pofta de mancare, sau
-  se iau 2 linguri dupa ce se ia masa, ca remediu impotriva asteniei, surmenajului, distoniei neuro-vegetative, impotentei.
- Vinul medicinal de salvie stimuleaza sistemul nervos, imbunatateste memoria, combate anxietatea, stresul, starile de nervozitate.
-  Are rol antispastic, coleretic, carminativ, antisudorific, diuretic, depurativ, astringent.
- Este un tonic general pentru organism, fiind recomandat in perioadele de convalescenta dupa boli infectioase.
-  Vinul de salvie este indicat in boli neuropsihice, in stres intelectual si fizic, afectiuni digestive si impotenta.
Cura cu vin medicinal de salvie dureaza 30 zile, apoi se face o pauza de o luna.
Contraindicatii
Nu este recomandat epilepticilor, diabeticilor dependenti de insulina, femeilor insarcinate sau care alapteaza. Administrarea la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive.


2.  OTETUL MEDICINAL DE SALVIE.

Preparare.
Se pun 50g frunze uscate de salvie, maruntite, in 1 l de otet de mere si se lasa la macerat 14 zile., dupa care se filtreaza. Rezulta un otet foarte aromat.
Proprietati si indicatii.
-  se foloseste in salate, avand efect tonic digestiv, inlatura balonarea
- se foloseste ca frectie  in raceli, in stari de oboseala fizica, dureri reumatice si articulare.
Contraindicatii
Nu este recomandat sa fie consumat de  epileptici, diabetici dependenti de insulina, femei insarcinate sau care alapteaza. Administrarea la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive.



Observatie:  -   Acest  blog  nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.




CORIANDRUL si efectele lui benefice


Recomandari:

- suc din frunze de coriandru impotriva conjunctivitei, sangerarilor nazale.
Conjunctivita - se pun la colturile ochilor cate doua picaturi de suc din frunze proaspete, diluat cu apa fiarta si racita.
Sangerari nazale - se pun in fiecare nara 5-6 picaturi de ulei sau suc proaspat de coriandru.
- infuzie din seminte de coriandru pentru tratarea umflaturilor si a problemelor sinusurilor, a tusei, racelii, gripei
Probleme ale sinusurilor - se fac inhalatii.
- pasta din frunze de coriandru pentru tratarea umflaturilor si a durerilor de cap
Dureri de cap - pasta se aplica pe frunte.
- cataplasma din frunze de coriandru impotriva umflaturilor
Se aplica pe umflatura cataplasma. Concomitent, se bea infuzie de coriandru (o lingurita de seminte la o cana cu apa fierbinte).
- ulei de coriandru pentru oprirea sangerarilor nazale

Preparare

Suc
Se storc fructele proaspete si se filtreaza sucul printr-un tifon.
Pasta
Se face o pasta din seminte de coriandru uscate si apa.
Infuzie
Se fierb 2-3 linguri de seminte de coriandru intr-un litru de apa.
Tuse, raceala, gripa: se zdrobesc doua lingurite de seminte de coriandru si se adauga doua lingurite de praf de ghimbir. Se pun intr-o tigaie la prajit, la foc mic. Se toarna deasupra doua cani de apa. Se acopera cu capac si se fierb cateva minute. Se filtreaza, se adauga o lingurita de miere (pentru gust) si se bea cald.
Cataplasma
- frunze de coriandru umezite si zdrobite


Cum se prepara leacurile din plante


Toata lumea bea ceai, de placere sau la nevoie, in caz de boala, dar putini oameni stiu si cum sa-l prepare, pentru a fi cat mai eficient. Iata cum se prepara leacurile din plante:

1. Infuzia
Se face din plante proaspete sau uscate. Se toarna o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta, se acopera vasul si se lasa la infuzat, zece minute dupa care se strecoara si se bea in timp, pe parcursul a 10-15 minute. Planta nu se fierbe niciodata. In caz dedurere in gat, nu se bea ceaiul fierbinte deoarece irita gatul si mai tare si intarzie vindecarea. Infuzia pentru cataplasme, inhalatii si spalaturi se face la fel, doar ca se dubleaza cantitatea de planta.

2. Decoctul
Se fololoseste pentru spalaturi, bai si cataplasme si se obtine din plante verzi si uscate. Peste o lingura de planta se toarna o cana de apa clocotita si amestecul se mai fierbe cinci, zece minute, apoi vasul se acopera si se lasa la infuzat zece minute. Se strecoara si se foloseste.

3. Maceratul
Se obtine din plante proaspete si uscate. O cana de apa la temperatura camerei se toarna peste o lingura de planta si se lasa 10, 12 ore, dupa care se strecoara si se foloseste, dupa recomandari, intern sau extern.

4. Pulberea
Se obtine din planta bine uscata si maruntita, macinata in rasnita electrica de cafea. Pulberea se pastreaza, de regula, la rece, in borcane de sticla, bine infiletate. Se macina doar atat cat se foloseste in 14 zile, deoarece dupa aceasta perioada planta isi pierde din calitati.

5. Tinctura
Se prepara din plante proaspete sau uscate ori pulbere de plante. La preparare se foloseste numai alcool alimentar, tuica facuta in casa sau vodca. Amestecul de planta si alcool se tine 14 zile la macerat, timp in care vasul de sticla se agita in fiecare zi. Tinctura se foloseste timp de doi ani de la data la care a fost culeasa planta. Se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare.

6. Uleiul medicinal
Se prepara punand planta la macerat, pentru 14 zile, in ulei de masline sau de floarea soarelui. Uleiul poate fi folosit intern sau extern, pentru masaj.

7. Vinul medicinal
Se obtine turnand vin de tara, curat, netratat, putin incalzit, peste o cana de infuzie ori decoct de planta. Se lasa la macerat zece zile dupa care se filtreaza. La nevoie, se iau cinci, sase linguri zilnic.

8. Otetul medicinal
Se prepara ca si vinul, in loc de vin, amestecam infuzia sau decoctul cu otet. Otetul medicinal se foloseste pentru frectii.

9. Cataplasmele
Se prepara din plante proaspete, legume sau faina, de grau, orz ori porumb. Plantele care se aplica pe piele se zdrobesc putin, se trece peste ele cu sucitorul ori o sticla. Legumele se rad, se face din ele o pasta si apoi, se aplica pe zona bolnava. Faina se amesteca cu apa pana se obtine o pasta si apoi se pune pe locul bolnav.

Sucul si tinctura din leurda

In urma unor studii efectuate in laboratoarele din Germania, leurda a fost declarata "Planta mileniului trei", efectele sale asupra inimii si a vaselor de sange, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar si a celui endocrin uimind pur si simplu oamenii de stiinta. In prezent, leurda este considerata mai puternica din punct de vedere terapeutic decat usturoiul, care la randul sau este unul dintre cele mai folosite si apreciate medicamente naturale din lume.

Sucul de leurda
Se poate prepara prin doua modalitati, in functie de mijloacele pe care le avem la indemana.
Metoda I: Intr-un mixer electric se pune o mana de frunze de leurda taiate nu foarte marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele mai puternice de curatare a sangelui se beau 2 pahare de suc de leurda pe zi: dimineata si seara.
Metoda II: O mana de frunze de leurda se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de sticla sau ceramica si se toarna deasupra un pahar de apa calduta (dar nici intr-un caz fierbinte), se lasa sa se macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai mult de un pahar de suc de leurda, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare.

Tinctura de leurda
Frunzele proaspete de leurda se taie cat mai fin si se pun intr-un borcan de sticla cu filet, pana acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adauga alcool alimentar de 70 de grade, cat sa le acopere, dupa care borcanul se inchide ermetic. Se lasa la macerat vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp in care se agita continutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza preparatul obtinut, tragandu-se in sticle mici, care vor fi pastrate inchise ermetic, in locuri intunecoase si racoroase. Se administreaza cate o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.

Boli care se vindeca prin tratamentul cu leurda 
• Tromboflebita, trombozele in general - dintre plantele medicinale din flora europeana, leurda are printre cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare. Se consuma sub forma de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, in cure de minimum 20 de zile. Cand sezonul de culegere se sfarseste, se administreaza tinctura de leurda: o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de cate o luna, cu o saptamana de pauza.
•  Sechele dupa accidentul vascular, prevenirea accidentului vascular - se face o cura cu salata de leurda, vreme de doua saptamani, timp in care se consuma cate o portie de salata, obtinuta dintr-o mana de frunze, in fiecare dimineata. Dupa cura de salata se continua cu tratamentul cu tinctura: o lingurita in jumatate de pahar de apa. Se administreaza de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul cu tinctura dureaza minimum doua luni.
•  Ateroscleroza, bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului - leurda este foarte bogata in adenozina, o substanta care, conform unor studii recente, are un rol esential in reducerea colesterolului, in impiedicarea formarii trombilor, in scaderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul ideal in tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrata in cure de cate 2-3 luni, cu doua saptamani de pauza, sub forma de tinctura. Se ia 1 lingurita de tinctura diluata in putina apa, de patru ori pe zi, inaintea meselor principale. In timpul primaverii, este foarte utila o cura cu salata de leurda, cu o durata de minimum doua saptamani. 
•  Hipertensiunea arteriala - substantele active continute de leurda au efecte vasodilatatoare si ajuta la mentinerea in limite normale a presiunii sanguine. Se administreaza tinctura, cate patru lingurite pe zi, diluate in foarte putina apa (mai ales in cazul in care este contraindicat aportul suplimentar de lichide). Tratamentul se face vreme de doua luni, cu doua saptamani de pauza. 
•   Reumatismul, reumatismul degenerativ - se face o cura cu suc de leurda de trei saptamani, timp in care se consuma cate doua pahare de suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol. In paralel, se tine o cura vegetariana cu multe cruditati. Sucul de leurda are puternice efecte depurative, fiind eficient si in tratarea sclerodermiei, psoriazisului, acneei si in general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicarii organismului. 
•   Oprirea procesului de imbatranire - se consuma zilnic salata de leurda, inaintea meselor principale, pe o perioada cat mai indelungata, in timpul sezonului de recoltare a frunzelor. Studii de ultima ora arata ca anumite substante active din leurda neutralizeaza radicalii liberi din sange, au efecte de relansare a activitatii endocrine, previn sclerozarea vaselor de sange si favorizeaza circulatia cerebrala. 
•   Inlaturarea efectelor nocive ale nicotinei si ale fumatului - atat clorofila din frunzele proaspete de leurda, cat si anumite substante similare cu cele continute de usturoi au efecte antitoxice puternice. Ele contracareaza efectele daunatoare ale nicotinei si ale gudroanelor din tigari, fiind un mijloc de protectie excelent, atat pentru fumatorii activi, cat si pentru cei pasivi. De asemenea, se pare ca pe perioada curei cu leurda, renuntarea la fumat este mai usoara. Se consuma suc de leurda, cate 2 pahare pe zi, dimineata si seara, pe o perioada de minimum doua saptamani. 
•  Prevenirea si tratarea guturaiului, gripei si a infectiilor respiratorii in general - studiile de laborator au aratat ca anumite principii active ale leurdei au efecte de inhibare si distrugere a virusurilor gripale, intensificand in acelasi timp activitatea celulelor sistemului imunitar. Din acest motiv, o cura cu salata sau suc de leurda este un remediu excelent pentru prevenirea racelilor care apar la tranzitia dintre anotimpul rece si cel cald.Precautii la tratamentul cu leurda Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decat usturoiul, insa la persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil poate provoca stari de jena sau usoare crampe. Mamele care alapteaza nu vor consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplacut laptelui.

                                                              sursa foto: csid.ro

Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/607/medicina-naturista-25/leurda-4850

Afinele: "insulina verde" pentru diabetici


"Preparatele din afine - extract, tinctura, ceai - sunt indicate mai ales persoanelor cu diabet non-insulino-dependent, insa este de ajutor si celor dependenti de insulina. Tot ce trebuie sa stie o persoana care sufera de diabet este ca aceste remedii naturiste sunt adjuvante, deci nu inlocuiesc tratamentul medicamentos recomandat de catre medicul specialist", a declarat medicul nutritionist-biolog, Livia Nena.

Deoarece ceaiul de afine nu este un medicament, ci un adaos nutritiv, medicii specialisti nu recomanda persoanelor cu diabet un tratament bazat pe plante medicinale, deoarece "este periculos sa ai un pacient cu glicemia ridicata, iar tu ca medic sa astepti sa isi faca efectul ceaiul de afine".

Ce substante contin afinele?

"Fructele sunt bogate in antioxidanti, acid elagic, fribre, vitamina A, B, C, E etc, tanin, ericolina, flavonoizi, pectine, mirtilina, zaharuri, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), glucochinina, anticianina. Frunzele de afin contin: tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina, flavonoizi", a precizat medicul biolog, Livia Nena.

In scopuri medicale sunt folosite atat fructele cat si frunzele arbustului.

Datorita continutului de tanin, frunzele si fructele acestui arbust au proprietati astrigente si sunt un bun antibiotic, modificand favorabil flora patogena intestinala si antidiareica. De asemenea, au proprietati hipoglicemiante si antihelmintice, adica distrug viermii intestinali.

Glucochinina este un compus regasit in fructele de afin despre care cercetatorii considera ca reduce nivelul de zahar din vasele de sange, si prin urmare, reduce dependenta de insulina.

Afinul contine vitamina A si C care in combinatie cu pigmentul antocianina imbunatatesc acuitatea vizuala, circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasa, glaucomul, miopia etc. "De asemena, antocianinele ajuta la protejarea tesuturilor retinei impotriva radicalilor liberi", a specificat medicul biolog.
Flavonoidele protejeaza peretii vaselor sangvine, imbunatatesc circulatia cardiovasculara si maresc acuitatea vizuala.

Mirtilina si neomirtilina au actiune hipoglicemianta, determinand o hipergeneza la nivelul celulelor beta. Astfel, in formele usoare de diabet se poate asocia cu insulinoterapia, determinand reducerea cantitatii de insulina injectabila.

Proprietati teraputice ale afinelor

1. Hipoglicemiant
"Afinul este recomandat persoanelor cu diabet, deoarece scade concentratia de zahar din sange, dar si in caz de guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, diuretic, dar si in reumatism, afectiuni dermatologice, tulburari ale circulatiei periferice, eczeme sau ulceratii cronice", a declarat medicul biolog Livia Nena.

"In acest caz, se tine un tratament timp de 40 zile cu 2 cani de ceai, consumate zilnic. Ceaiul trebuie pregatiti din frunze de afin, o lingurita de frunze la o cana de apa fiarta", a adaugat medicu biolog.

2. Vindeca ranile
Datorita continutului de flavonoizi afinele ajuta la sinteza vitaminei C, folosita de catre organism pentru obtinerea colagenului, o molecuta ce intra in alcatuirea unor tesuturi. Astfel, afinele ajuta la regenerarea tesuturilor si accelereaza vindecarea bolilor.

3. Antihemoragic
Prin actiunile de la nivelul peretilor vaselor de sange, afinele refac elasticitatea peretilor vasculari si ajuta la prevenirea infarctului miocardic.

4. Acuitatea vizuala
Sporesc acuitatea vizuala, mai ales pe timp de noapte, regenereaza retina si imbunatateste circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor afectiuni ale ochiului precum: glaucomul sau miopia. Aceste efecte pozitive sunt datorate antocianinelor, care protejeaza tesuturile retinei impotriva radicalilor liberi.

5. Remediu pentru indigestie
In acest scop sunt indicate fructele de afine, ce pot fi folosite sub forma de ceai, dulceata sau suc de afine. Ceaiul din fructe uscate si frunze poate fi folosit cu succes in infectiile gastrointestinale.

Dulceata de afine trebuie introdusa in alimentatia copiilor deoarece ii fereste de rahitism si le fortifica sistemul respirator, dupa afectiuni precum bronsita sau tuse convulsiva.

Mod de folosire

Ceai
Ceaiul trebuie preparat atat din frunze de afin cat si din fructe uscate. In cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate doua cani de ceai in fiecare zi. Totodata, in cazul acestor persoane dar si celor care sufera de diaree este obligatoriu ca ceaiul sa fie consmat neindulcit.

Infuzia
Se obtine din 2 lingurite de frunze uscate la o jumatate de litru de apa clocotica. Pot fi consumate mai multe cani de infuzie in fiecare zi, insa sa nu se depaseasca un litru pe zi.

Decoct
Acesta se obine prin fierberea unei cantitati egale de fructe si frunze de afin. Decoctul are proprietati astringente si antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afectiunilor gastrontestinale (enterite si diaree). Extern, se recomanda sub forma de gargara in faringite, afte, stomatite si comprese pentru hemoroizi si eczeme
.

Coada Soricelului - in tratarea afectiunilor genitale feminine

1.       - Este utila in toate baile de sezut. Ceaiul de coada soricelului poate fi utilizat in spalaturile vaginale ameliorand simptomele vaginitei sau candidozei
2.       - Ceaiul de coada soricelului, consumat zilnic in saptamana dinaintea menstruatiei previnde sindromul premenstrual si durerile menstruale
3.       - Coada soricelului creste fertilitatea;
4.       - Consumul zilnic de ceai de coada soricelului ajuta la prevenirea bolilor genitale feminine (vaginite, candidoza etc.)
5.       - Intarzie menopauza`

Ceaiul de coada soricelului previne si trateaza durerile de cap

Este recomandat consumul a doua cesti pe zi de coada soricelului pentru cei ce sufera des de dureri de cap. De asemenea in timpul durerilor puteti aplica pe tample si frunte comprese calde de ceai de coada soricelului.

Ceaiul de coada soricelului previne greata, voma si ameteala


Ceaiul de coada soricelului trateaza bolile de stomac, greata, voma, gastrita si arsurile la stomac. Consumat zilnic ceaiul de coada soricelului previne ameteala pe fond de stres sau suprasolicitare.

Coada soricelului – planta buna in reumatism


In reumatism se recomanda pentru tratarea durerilor articulare ceaiul de coada soricelului consumat zilnic dar folosit si sub forma de comprese fierbinti puse pe articulatiile dureroase.

Coada Soricelului combate constipatia


Ceaiul de coada soricelului combate constipatia prin ameliorarea miscarilor peristaltice ale musculaturii intestinelor, favorizand astfel eliminarea materiilor fecale. Acest ceai este util totodata si in hidratarea scaunului, prevenind astfel si hemoroizii.

Tinctura de coada soricelului trateaza tusea si racelile

Tinctura se gaseste la plafar si este utila in sezonul racelilor si gripei, ajutand la cresterea imunitatii si tratand tusea.

PREPARATE PE BAZA DE COADA-SORICELULUI - vindecarea si cicatrizarea arsurilor, ranilor, hemoroizilor, degeraturilor.

1.  Ulei din Coada-Soricelului.

Preparare.
Se pun 10 linguri de flori uscate de coada – soricelului, bine maruntite, in 500 ml ulei de masline  si se lasa la macerat timp de 14 zile, la soare. Dupa 14 zile se strecoara printr-un tifon dublu, sau o sita deasa.. Uleiul rezultat se pune in sticlute de culoare inchisa si se tin la intuneric, in frigider.    
Proprietati terapeutice si indicatii.
Uleiul se intrebuinteaza in tratarea arsurilor cu substante chimice periculoase, arsuri solare sau oparire cu apa clocotita.
Se aplica de 3 ori pe zi, comprese cu ulei, pe locul afectat, pana la deplina vindecare.
Acest ulei are proprietatea de a vindeca rapid si estetic arsurile. Compresa se tine timp de 60 de minute.

2.  Tinctura din coada- soricelului.

Preparare.
Se umple o sticla cu flori proaspete (fara a le indesa), pana aproape de gatul ei. Se toarna deasupra alcool natural de 40 grade (tuica de fructe), pana se acopera bine florile (sa fie cu doua degete peste nivelul florilor). Se lasa la macerat timp de 14 zile la soare, intr-un loc mai cald. Zilnic, se agita, din cand in cand, sticla. Dupa 14 zile, se strecoara continutul printr-o sita deasa. Tinctura rezultata se toarna in sticlute de culoasre inchisa si se pastreaza la intuneric, in frigider.
Proprietati terapeutice si indicatii.
Tinctura se foloseste pentru dezinfectarea si spalarea ranilor deschise sau a zgarieturilor adanci. Are un efect rapid de vindecare si cicatrizarea acestora. Se recomanda dezinfectarea corecta si cu atentie a ranilor, pentru a nu ramane microbi infectiosi sub tesutul cicatrizat.

3.  Alifia din coada-soricelului.

Preparare.
Se infierbanta 90 g de unt nesarat sau untura de porc curata si nesatata. (Cel mai bine este sa se foloseasca untul clarifiat. Vezi aici prepararea untului clarifiat). Vasul se pune pe foc foarte mic. Dupa ce untul s-a infierbantat, se adauga 15 g de flori proaspete de coada- soricelului, taiate marunt. Se amesteca mereu pana cand apare spuma deasupra si se ia imediat vasul de pe foc si se lasa la macerat pana a sdoua zi.  Dupa 24 de ore, se pune vasul, din nou, pe foc mic. Dupa ce compozitia se incalzeste si devine lichida, se strecoara printr-o sita deasa sa prin tifon dublu. Lichidul strecurat se toarna intr-un borcan, care se infileteaza bine si se lasa sa se raceasca si sa se inchege. Borcanul se pastreaza in frigider.
Proprietati terapeutice si indicatii.
Alifia se foloseste la tratarea ranilor care se vindeca greu, a hemoroizilor sangerosi, a varicelor, infectiilor si iritatiilor pielii.  Are efectul de reparare si regenerare a pielii si previne  infectarea ranilor.
Observatie:  Pe ranile deschise se aplica doar tinctura de coda- soricelului, apoi (dupa ce acestea s-au inchis) se foloseste alifia de coada-soricelului.

4.  Vinul medicinal din coada- soricelului.

Preparare.
Intr-un litru de vin rosu (vin natural si maturizat) se pun 50 g flori uscate si se pune vasul pe foc. Cand vinul impreuna cu florile din el, da in clocot, se mai lasa pe foc mic, inca 10 minute, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Nu se strecoara.
Proprietati terapeutice si indicatii.
Are efect antiinfamator, calmant, astringent, antiseptic. Acest vin se foloseste doar extern , sub forma de cataplasme pentru tratarea degeraturilor si in cazul durerilor reumatismale.

Atentie!
-  Este interzisa utilizarea acestei plante de catre persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
-  Coada-şoricelului poate provoca alergii de contact.
-  Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.
-  Expunerea la lumină nu este recomandată. Planta poate fi fotosensibilizantâ.
-  Dozele mari pot produce ameţeli şi dureri de cap.



Observatie:  -   Acest  blog  nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.


miercuri, 10 iulie 2013

ALIFII DIN PLANTE MEDICINALE

1. ALIFIA DE COADA SORICELULUI

se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se lasa sa sfaraie scurt in grasime, se amesteca si se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Cu aceasta alifie se trateaza hemoroizii.

2. ALIFIA DE DRAGAICA (SANZIENE):


1 kg unt, margarina sau untura de porc fara sare, se topeste. Se pun florile taiate marunt, cam 2 pumni, se adauga 50 gr ceara de albine, se amesteca cu o lingura din lemn pana se coloreaza in maroniu, apoi se ia de pe foc si se lasa la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor si se strecoara prin tifon. Se pastreaza la frigider in cutii sau borcane. Se trateaza prin masare sau frectie: bolile de piele, ale gusii, ale glandei tiroide, ulceratiile canceroase, tumoarea canceroasa de pe laringe. În acest ultim caz se foloseste si ceaiul preparat din 300 gr flori de filimica, 100 gr coada soricelului, 100 gr urzica, la 2 l de apa, care se bea cu inghitituri mici din 20 in 20 de minute.

3
. ALIFIA DE TATANEASA:

4-6 radacini de tataneasa proaspete si spalate se taie fin, se prajesc la foc iute in 250 gr grasime, se lasa la macerat peste noapte, iar a doua zi se incalzeste si se strecoara prin tifon, dupa care se depoziteaza in borcane sau cutii, la rece. Se foloseste cu succes in tratarea ranilor la oameni si animale.

4. ALIFIA DE TURITA MARE:

din 2 maini pline de frunze, flori si tulpini, taiate marunt, la 250 gr grasime, se prajesc la foc iute, se lasa la macerat pana a doua zi, apoi se incalzesc si se strecoara. Se recomanda in varice si ulceratiile gambei.

5. ALIFIA DE VASC:


bobitele proaspete si albe ale vascului se amesteca la rece cu grasimea pana se formeaza o alifie. Se foloseste prin masarea zonei afectate in caz de degeraturi.

vineri, 5 iulie 2013

ULEIUL DE CATINA – miracol pentru sanatate

INGREDIENTE:
150 g catina  (fructe proaspete sau uscate)
150 g ulei de floarea soarelui (ulei de masline)

MOD DE PREPARARE.

1. PREPARAREA DIN FRUCTE USCATE.
Se pun fructele uscate intr-un borcan si se toarna peste ele uleiul. Se infileteaza borcanul si se lasa fructele la macerat intr-un loc insorit si calduros, timp de 3 saptamani, timp in care se agita borcanul zilnic. Dupa aceasta perioada se strecoara uleiul intr-un alt borcan, care se infileteaza si se pastreaza in loc intunecat si racoros (in frigider)..

2. PREPARAREA DIN FRUCTE PROASPETE.
Se pun fructele proaspete in borcan si se toarna peste ele uleiul, dupa care se infileteaza borcanul si se lasa la macerat 21 de zile. Borcanul se agita zilnic si se tine intr-un loc mai calduros. Dupa 21 de zile, se scot fructele din bocan si se zdrobesc, apoii se rastoarna inapoi in borcan. Se mai lasa inca 2 zile totul  la macerat.
Dupa aceasta perioada se strecoara uleiul intr-un alt borcan, care se infileteaza si se pastreaza in loc intunecat si racoros (in frigider).

COMPOZITIA ULEIULUI DE CATINA.
Uleiul de catina contine: vitamina C, vitamina E, vitamine din complexul B, vitamina A, calciu, magneziu si fier,  acizi grasi esentiali omega-3, omega-6, omega-9 si omega-7. Acidul omega-7 face ca uleiul de catina sa fie considerat un remediu minune pentru par, piele si unghii.Pe langa cantitatea importanta de minerale, aminoacizi esentiali si cele opt tipuri de caroten, uleiul de catina mai contine si substante anticanceroase: principii amare, arginina serotonina, SOD care este de 4 ori mai mare decat la Ginseng. De asemenea, in acest ulei mai gasim si substante volatile, substante antisaponificare, sistosterili si carotonoizi. Cantitatea de vitamina C este foarte mare, din care cauza, catina mai este numita si tezaurul de vitamina C sau regina vitaminei C.

EFECTE SI MOD DE ADMINISTRARE
1. Intarirea sistemului imunitar. Se iau 20 picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese.Uleiul se ia simplu sau cu o lingurita de miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza o pelicula deasupra apei). O cura dureaza de la 2 saptamani (minim), pana la 3 luni de zile (maxim).
2.  Efecte anticancerigene demonstrate. Datorita continutului de anioxidanti lupta impotriva oricarui tip de cancer. Are rol in preventia cancerului de piele aplicat ca lotiune hidratanta. Substantele active din uleiul de catina inhiba dezvoltarea celulelor canceroase, cresc imunitatea organismului, reduc efectele secundare cauzate de chimioterapie si lupta eficient impotriva catorva diferite forme de cancer, precum cele rectal, gastric si pulmonar.
3.  Pastreaza elasticitatea si fermitatea pielii si previne aparitia ridurilor. Aplicat uniform (pentru a nu lasa pete) cu regularitate la nivelul tenului si pielii corpului, uleiul de catina mentine functiile celulelor cutanate, le stimuleaza regenerarea si asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii prin continutul de grasimi bune si a acizilor omega. Uleiul de catina contine substante active care stimuleaza refacerea colagenului si previne depigmentarile provocate de imbatrinire a pielii, inhiband procesele de degradare a ei si aparitia ridurilor.
   Uleiul se aplica direct pe piele (dupa ce aceasta a fost curatata bine), dimineata si seara. Se lasa sa actioneze 20 minute. Se sterge excesul.
4.  Tratarea ranilor. Uleiul de catina poate fi folosit extern pentru vindecarea arsurilor (inclusiv solare), eczemelor sau ulceratiilor rezultate in urma radiatiilor sau a taieturilor. Uleiul trebuie sa fie aplicat pe pielea spalata si uscata si apoi lasat sa actioneze cel putin 15-20 de minute inainte de stergere.
5.  Tratament pentru unghii. Uleiul de catina te poate ajuta sa ai unghii mai sanatoase si mai puternice. Te ajuta sa scapi de unghiile exfoliate, patate si cu „denivelari”. Se maseaza unghiile si cuticulele cu ulei de catina in fiecare seara sau o data la 2 seri. Dupa numai doua saptamani de utilizare a uleiului de catina se va observa ca unghiile devin netede, intarite si mai lucioase.
6. Eficient impotriva aterosclerozei si bolilor cardiovasculare. Previne aparitia hipertensiunii arteriale si a aterosclerozei, scade „colesterolul rau” din sange si previne bolile de inima. Se iau 20 picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese.Uleiul se ia simplu sau cu o lingurita de miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza o pelicula deasupra apei). O cura dureaza 30 de zile.
7.   Combate celulita. In fiecare seara se aplica uleiul de catina pe zonele corpului afectate de celulita,iar apoi se maseaza zona afectata cu un aparat anticelulitic.
8.   Trateaza sindromul ochilor uscati. Se administreaza zilnic timp de trei luni, cate 2 g de ulei de  catina.
9.   Trateaza afectiuni ginecologice sau a fisurilor anale.  Se inmoaie un tampon steril in ulei de catina si se va aplica local. Procedura se repeta pana cand leziunea se vindeca.

CONTRAINDICATII:
-   In sarcină și alăptare
-  In bolile sângelui. Uleiul de cătină poate încetini timpul de coagulare al sângelui. Persoanele care au probleme vasculare și care pot suferi sângerări trebuie să evite consumul intern de ulei de cătină albă.
- In tensiune arterială.Uleiul de cătină scade tensiunea arterială, de aceea, persoanele hipotensive ar trebui să evite consumul intern.


                                                                                                                                                      sursa foto: mixdecultura.ro

TINCTURA DE GUTUI preparata in casa, folosita impotriva ridurilor

Mod de preparare
    Se curata o gutuie de coaja. Se taie marunt coaja si se introduce intr-o sticla, apoi se toarna deasupra alcool de 50 grade, pana acopera toata coaja măruntita din sticla. Sticla se astupa ermetic cu un dop si se lasa la macerat 15 zile, la temperatura camerei, la intneric. Zilnic, sticla se agita, din cand in cand. Dupa 15 ile, se strecoara continutul sticlei, obtinandu-se tinctura de gutui, care va fi pastrata intr-un loc racoros
Mod de intrebuintare
    Dupa ce se curata tenul, in fiecare seara, se unge tenul si gatul. Tinctura de gutui previne formarea ridurilor si le atenueaza pe cele existente.



ROSTOPASCA si alte miracole


Prima oara m-am imbolnavit inainte sa-mi incep cercetarile de amploare in domeniul medicinii populare. De la un timp, incepusem sa slabesc, devenisem extrem de palid, mancam cu greutate si faceam adesea indigestie, avand niste dureri crunte in abdomen. Diagnosticul: pancreatita - o boala cu un nume aparent inofensiv, dar care are adesea un efect mortal. Interesant este insa ca leacul nu mi l-am gasit la un vraci popular dintr-un sat izolat, ci in inima Bucurestiului, pe treptele Facultatii de biologie. Dar mai bine sa va povestesc. Ma simteam din ce in ce mai rau, ma tineam cu greu pe picioare, iar dupa ce am fost la Bucuresti, la consult, si am aflat diagnosticul, am vrut sa trec si pe la facultate. Pe cand urcam cu greu scarile institutiei, m-am intalnit cu fostul meu profesor de fiziologie a plantelor, un botanist redutabil - profesor universitar doctor Tanasie, care s-a uitat vesel la figura mea palida si ingrijorata, intrebandu-ma ca in vremea studentiei: "Ce-ai patit, Parvule?". I-am spus de boala mea, iar el nu mi-a impartasit deloc ingrijorarea, ci mi-a spus cu o siguranta care m-a uimit: "Uite ce trebuie sa faci: te duci acasa si iei cinci grame de rostopasca uscata si maruntita, pe care le oparesti cu un litru de apa clocotita si le lasi apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze (de seara, la ora 6, pana dimineata la 6). Vezi ca vasul sa fie smaltuit, ca sa nu intre deloc in contact infuzia cu metalul. Imediat dupa strecurare, mai pui 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu altceva) si amesteci bine. Iei o lingura din acest preparat din ora in ora, indiferent daca ai stomacul gol sau daca esti imediat dupa masa. In doua luni, o sa fii sanatos tun". Am ajuns acasa si am facut exact cum mi-a spus domnul profesor Tanasie, care s-a dovedit a fi, spre uimirea mea, si un as al terapiei cu plante. Dupa ce am baut primele doua-trei sticle de preparat, in doza si la intervalele de timp indicate, s-a produs un adevarat miracol. Am putut din nou sa mananc, treptat mi-a revenit vigoarea, obrajii au inceput sa-si recapete culoarea, de unde eram alb ca hartia. Putine plante se pot compara ca putere vindecatoare cu rostopasca, care pe mine, si nu numai pe mine, m-a salvat efectiv.

Stiti, am intalnit foarte multi oameni care-si doreau sa cunoasca tot mai multe tari straine, sa calatoreasca, dar care nu si-au cunoscut cu adevarat tara lor, care este mai frumoasa decat toate cele ale vecinilor la un loc si inca multe altele. La fel este si cu plantele - oamenii aflati in suferinta strabat sute de kilometri, ajungand pe la doctori vestiti, bat din usa in usa ca sa-si afle vindecarea, trecand de sute, de mii de ori, pe langa leacul lor, fara sa stie. Rostopasca, de exemplu, creste pe langa toate gardurile si drumurile, dar cati ii cunosc tainele si puterea vindecatoare? De la un timp, se vorbeste despre plantele medicinale cu efecte cancerigene, iar eu, ca om de stiinta, sunt dator sa ascult toate argumentele pro si contra. Se vorbeste tot mai mult despre tataneasa ca este cancerigena, dar cum sa cred eu acest lucru, cand aceasta planta m-a scapat pentru a doua oara de la moarte? S-a petrecut in "84, cand incepusem sa ma simt tot mai rau, fara un motiv aparent. Slabeam, eram mereu obosit, aveam un fel de dureri difuze in corp. Am fost la mai multi medici care mi-au pus tot felul de diagnostice, iar pana la urma am ajuns la Spitalul "Fundeni". Pe holul spitalului, m-am intalnit cu un prieten de-al meu chirurg care, vazandu-ma cum arat, imediat s-a aratat disponibil sa ma consulte. Era un medic cu mare experienta si, palpandu-mi abdomenul, mi-a spus direct: e o tumora in abdomen, pe intestinul gros. Stia ca am cunostinte de anatomie umana si ca sunt capabil sa inteleg fenomenologia unei boli. M-a pus sa ma palpez singur si am simtit acea formatiune, care pulsa foarte tare - semnul unei vascularizatii puternice, vascularizatie specifica tumorilor canceroase! Analiza imagistica a confirmat cele spuse de prietenul meu chirurg. Am inteles dintr-o strafulgerare simptomele acelea inexplicabile, pe care le aveam in ultimele luni. Ajutasem, la randul meu, multi oameni bolnavi de cancer cu cunostintele mele de fitoterapie si stiam cum decurg lucrurile si ca nu mai am timp de pierdut. Am venit acasa si am intrat pe tratament cu tataneasa. Preparatul pe care l-am folosit era simplu: doua linguri de radacina de tataneasa le fierbeam in doi litri de apa vreme de 30 de minute, dupa care luam decoctul de pe foc si-l lasam inca 24 de ore sa stea acoperit, la temperatura camerei. La inceput, am baut dimineata o cana, la pranz o cana si seara o cana. Apoi, am ajuns ca peste cateva saptamani sa beau si doi litri de ceai pe zi, beam intruna. Am mai tinut si un regim vegetarian (pe care l-am mentinut de atunci mereu) si cand m-am dus la control, nu mi-au mai gasit nici urma de tumora, si asa a ramas pana in ziua de azi, dupa aproape 20 de ani. La putin timp dupa vindecarea mea miraculoasa, m-am intalnit la Institutul de Biologie cu un cercetator care stia de povestea bolii mele si m-a intrebat cum m-am tratat, pentru ca avea un frate operat de cancer la colon, caruia ii mergea tot mai rau dupa operatie si sfarsitul ii era aproape. I-am spus ca singura solutie pe care o stiam era tataneasa. Si omul acela, ale carui zile pareau numarate, a plecat intr-o vacanta prelungita in Delta, unde a mancat efectiv tataneasa cruda, de mai multe ori pe zi. Tratamentul lui original a durat o luna si jumatate, iar "pacientul" traieste si azi. Dupa cancer! Iata deja doua cazuri concludente, pe care le-am verificat personal, cat se poate de bine. Intrebarea nu este daca tataneasa este cancerigena, ci daca este anticancerigena, in ce tipuri de cancer si in ce stadii ale bolii.
Un tezaur fabulos In ultimul deceniu, la noi in tara s-a produs o adevarata explozie a terapiei cu plante. Merg prin sate si vad oameni care s-au intors la mestesugul culegerii si folosirii plantelor, amintindu-si lucrurile stiute din batrani. Numai contra cancerului am aflat deja zeci si sute de retete care au dat rezultate, unele cu plante mai cunoscute de publicul larg - rostopasca, tataneasa, obligeana -, altele cu plante aduse mai de curand la lumina - spanzul, napraznicul, marul-lupului. Acesta din urma este foarte mult folosit contra cancerului de catre vindecatorii populari din judetele Bihor si Bistrita Nasaud. Aici, in judetul Prahova, unde locuiesc eu, am gasit o planta anticancerigena cu totul deosebita: norocelul, a carui radacina a salvat de la moarte o persoana cu cancer genital de gradul trei. Sunt inca foarte multe ierburi de leac pe care vindecatorii nostri le cunosc din mosi-stramosi, dar pe care publicul larg, ca sa nu mai vorbesc de oamenii de stiinta, nu le-a descoperit inca. De aceea am simtit nevoia sa scriu aceste lucrari ale mele, deosebit de ample, pentru ca informatii de medicina populara pretioase, care ar putea salva mii de vieti, sa nu se piarda si sa fie cat mai accesibile unor categorii cat mai largi de oameni.
De la Revolutie incoace, s-au produs mutatii majore in lumea romaneasca, pe care le-am simtit foarte clar in drumetiile mele. Pe de o parte, multi pleaca de la sate, intorc spatele traditiilor stravechi, pe de alta parte, sunt tot mai multi oameni care-si redescopera radacinile, care se intorc la modul de viata firesc si natural. Aici cred ca un rol important are si revista dvs., cu un impact foarte puternic si, zic eu, pe deplin meritat, asupra foarte multor oameni. Insa mai sunt multe lucruri de facut. De pilda, lupta pentru a opri taierea padurilor trebuie intensificata, pentru ca altfel oamenii nu vor putea sa se reintoarca la natura in conditiile in care aceasta este aproape total distrusa. Din constatarile mele din ultimii ani, pot sa va spun ca la ora actuala ne apropiem de un prag critic in ceea ce priveste distrugerile facute naturii. In anumite zone, s-au produs adevarate catastrofe ecologice, in primul rand din cauza celor care au taiat cu o lacomie distrugatoare padurile. In judetul Harghita, de exemplu, sute si mii de hectare, munti intregi au fost pur si simplu cheliti de paduri, cu o inconstienta inimaginabila. Aceasta este, dupa parerea mea, zona cea mai afectata din Romania, dar din pacate nu este singura: in Oltenia si in sudul tarii au fost taiate perdelele ecologice si padurile care cu greu tineau piept vanturilor, in Prahova proprietarii particulari au ales sa-si rada de pe fata pamantului peticele de padure care le-au fost date, dupa care au trecut la cele ale vecinilor... Peste tot s-a distrus masiv, la ora aceasta foarte putini oameni realizand proportiile dezastrului care s-a petrecut in ultimii 13 ani. Din acest motiv ma concentrez tot mai mult asupra lucrarilor referitoare la ecologie, desi deocamdata, cartile cu caracter enciclopedic despre plante sunt cele care mi-au adus consacrarea stiintifica. De fapt, tot ceea ce am facut este un inceput. Inceputul unui nou mod de a privi plantele, natura, in ultima instanta - viata. Iar faptul ca ceea ce am scris este tot mai apreciat imi arata ca nu sunt singur in acest demers.Ilie Tudor

Profesor doctor Constantin Parvu: laureat al Academiei Romane, nominalizat de englezi printre primii 500 de oameni de stiinta din lume, are 19 carti in domeniul biologiei si ecologiei si zeci de articole publicate in reviste de specialitate din tara si din strainatate. Cartea sa, "Universul plantelor", a fost premiata la Targul International de Carte de la Paris in anul 1994, fiind considerata atat pe plan national, cat si international un unicat. Ultima sa lucrare, "Enciclopedia plantelor", este de patru ori mai ampla decat precedenta si probabil este printre cele mai bune carti de acest gen care au fost scrise vreodata in lume.


TINCTURI DIN PLANTE MEDICINALE


Tincturile sunt extracte din plante, frunze, flori, radacini sau toate la un loc, in combinatie cu alcool alimentar de diferite grade. Desi se gasesc de cumparat la plafar sau la magazinele de produse naturiste, se pot prepara si acasa, foarte simplu, fara efort si, mai ales, cu convingerea ca ai un produs suta la suta natural.

Tincturile din plante au un termen de valabilitate de doi ani de la data la care au fost culese plantele - cel mai lung dintre toate preparatele naturiste. La prepararea tincturilor se foloseste numai alcoolul alimentar, votca sau tuica facuta in casa. Nu folositi alcool metilic sau medicinal deoarece acestea pot provoca afectiuni organice grave si ireversibile.
Tincturile sunt substantele pe baza de alcool, in care baza este asigurata extractul din planta respectiva. Pot fi preparate in cantitati mari, pentru a fi folosite mult timp, sau in cantitati mici, folosite ca tonic facial.

In prepararea tincturilor, vodca este cea mai utilizata. Ea se adauga in apa, in proportie de 25%.

Plantele sau florile folosite la tinctura vor fi mai intai maruntite. In cazul florilor uscate, se adauga intr-o sticla opt linguri de plante si un pahar si jumatate de apa cu alcool. In cazul plantelor proaspete, proportiile se tripleaza.

Sticla in care este continut amestecul se va depozita intr-un loc rece si intunecos pentru cel putin doua saptamani. In fiecare zi insa va trebui sa agiti puternic amestecul si sa il strecori. Tinctura astfel obtinuta poate fi folosita si timp de doi ani.

Tinctura de iris sau stanjenei

Irisii, ca plante vindecatoare, sunt utilizati mai ales pentru problemele pielii, preparatele din aceasta planta vindecand ulceratiile, ulcerele scrofuloase, arsurile, bataturile, dar fiind utile si in tratarea altor boli.

Tinctura se prepara din 50 g de rizom maruntit, peste care se toarna un sfert de litru de alcool de 70 de grade. Dupa 15 zile, lichidul se filtreaza si se pastreaza la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura de iris calmeaza spasmele abdominale si usureaza nasterea. Se iau cate zece picaturi pe zi, diluate in putina apa.

Tinctura de galbenele

Galbenelele infloresc din luna mai si pana in septembrie, chiar octombrie, daca e o toamna calduroasa. Pentru uz intern, preparatele din flori de galbenele se recomanda in caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Tinctura se prepara atat din flori proaspete, cat si din pulbere, flori de galbenele bine uscate si maruntite, macinate prin rasnita electrica de cafea. Se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 70 de grade peste douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele. Vasul se inchide ermetic si se lasa la macerat, intr-un loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa ce se filtreaza, tinctura rezultata se pune in sticle mici, inchise la culoare, si se pastreaza la rece, in locuri intunecate.

Tinctura de pufulita

Sub forma de infuzie, pulbere si tinctura, pufulita se recomanda in adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital si renal, hepatita virala A, B, C, ulcer gastro-duodenal, cistita, nefrita, litiaza urinara.

Tinctura se obtine din pulberea plantei, cu care se umple pe jumatate un borcan, peste acesta turnandu-se alcool de 70 de grade. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.


Tinctura de cimbru

Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura.

Tinctura de cimbru se foloseste ca remediu in caz de crampe abdominale, tuse convulsiva, astm bronsic, infectii renale. Se ia cate o lingurita diluata intr-un pahar de apa, de trei, patru ori pe zi. Cateva picaturi de tinctura puse in ceai neindulcit, trezeste din betie si alunga mahmureala.

Tinctura de coada soricelului

Florile de coada soricelului se culeg in jurul pranzului, pe soare puternic, atunci cand si proprietatile plantei ating punctul maxim. Se pun intr-o sticla sau un borcan, fara a fi indesate si se toarna alcool cat sa le acopere bine. Se lasa la macerat, timp de 14 zile, langa o sursa de caldura ori pe un balcon expus la soare. Vasul se agita de mai multe ori pe zi.

Dupa 14 zile, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa. Fata de ceai, tinctura are avantajul ca alcoolul extrage toate proprietatile terapeutice din planta si apoi, se poate pastra o perioada indelungata de timp, chiar pe timpul iernii.

Tinctura se foloseste in caz de enterocolite gastrice, colici gastrice, dischinezie biliara, insuficienta hepatica, colici hepatice, bronsite, cistite, anorexie, dispepsii. Extern se recomanda in hemoroizi, ulcere varicoase, abcese dentare, arsuri, plagi purulente, eczeme zemuinde.

Tinctura de urzica

Radacinile, scoase din pamant primavara sau toamna, se spala cu o perie, se usuca si se taie marunt. Se umple cu ele o sticla si se toarna deasupra alcool cat sa le acopere. Se lasa la macerat, la loc calduros timp de 14 zile, apoi se filtreaza si se pastreaza in sticle de culoare inchisa.

Tinctura poate fi preparata si din frunze proaspat culese. Peste frunzele proaspete si maruntite se toarna alcool cat sa le acopere si se lasa la macerat 15 zile, timp in care vasul se agita de doua ori pe zi. Se filtreaza si se pastreaza la racoare in sticle inchise la culoare.

Se iau zilnic, de trei ori, cate 25 de picaturi dizolvate in apa sau ceai (nu folositi lapte, suc ori apa minerala) in caz de eczema, psoriasis, reumatism, guta, bronsite, diabet, hemoroizi, hemoragii interne. Extern, se face gargara sau spalari ale gurii in caz de amigdalita, stomatita, gingivita.

Retineti ca tinctura pe care o aveti in casa, indiferent de planta din care este facuta, la nevoie poate fi folosita si ca dezinfectant pentru rani, mai vechi sau mai noi, uscate sau purulente.

Tinctura de salvie si efectele ei tamaduitoare

Preparatele din salvie, precum pulberea, tinctura, otetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, cunoscute inca din antichitate, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in terapia diabetului. Salvia ajuta si la curatarea sangelui si poate sa previna boala Alzheimer.

Tinctura de salvie se poate prepara foarte simplu acasa si, pastrata in conditii corespunzatoare, poate fi folosita timp de doi ani. Se obtine punand un sfert de litru de alcool alimentar de 90 de grade peste doua linguri de planta maruntita. Vasul se inchide bine si se tine la intuneric doua saptamani. Din cand in cand, vasul se agita. Dupa acest timp se strecoara si se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare.

Tinctura poate fi obtinuta si din pulbere de planta. Planta, bine uscata si maruntita, se macina in rasnita electrica de cafea. Peste zece linguri de pulbere de salvie se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 90 de grade, tuica de casa sau votca si se lasa doua saptamani la macerat la loc rece si umbros, timp in care se agita vasul macar o data pe zi.

Dupa aceasta perioada, se filtreza si amestecul rezultat se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei. Se ia cate o lingurita de tinctura dizolvata intr-un pic de apa, de trei - patru ori pe zi.

Extern, tinctura se poate folosi la spalarea si dezinfectarea oricarei rani daca altceva nu exista la indemana. Tinctura poate fi folosita pentru inhalatii de abur in caz de atac de astm, nas infundat ori sinuzita.

              http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/tinctura-de-salvie-si-efectele-ei-tamaduitoare-1100006