joi, 18 iulie 2013

Tratamente externe cu varza


* Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide.
* Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putin vizibile.
* Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.
* Cancer de piele - se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gres.
* Entorsa, luxatii - se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.
* Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite. Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.


luni, 15 iulie 2013

Cateva retete pe baza de salvie

Pulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol (inainte de servirea meselor/gustarilor).

Tinctura

Se pun intr-un borcan de sricla cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol (inainte de servirea meselor/gustarilor).
Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie

Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie

Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat

Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie

O mana de frunze si flori maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Afectiunile tratate cu salvie
Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.

Retete de frumusete

Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.

Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.

Precautii
Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Sursa:  http://www.formula-as.ro/2005/657/medicina-naturista-25/salvia-planta-care-salveaza-viata-5815

Coriandrul si efectele lui benefice


Recomandari:

- suc din frunze de coriandru impotriva conjunctivitei, sangerarilor nazale.
Conjunctivita - se pun la colturile ochilor cate doua picaturi de suc din frunze proaspete, diluat cu apa fiarta si racita.
Sangerari nazale - se pun in fiecare nara 5-6 picaturi de ulei sau suc proaspat de coriandru.
- infuzie din seminte de coriandru pentru tratarea umflaturilor si a problemelor sinusurilor, a tusei, racelii, gripei
Probleme ale sinusurilor - se fac inhalatii.
- pasta din frunze de coriandru pentru tratarea umflaturilor si a durerilor de cap
Dureri de cap - pasta se aplica pe frunte.
- cataplasma din frunze de coriandru impotriva umflaturilor
Se aplica pe umflatura cataplasma. Concomitent, se bea infuzie de coriandru (o lingurita de seminte la o cana cu apa fierbinte).
- ulei de coriandru pentru oprirea sangerarilor nazale

Preparare

Suc
Se storc fructele proaspete si se filtreaza sucul printr-un tifon.
Pasta
Se face o pasta din seminte de coriandru uscate si apa.
Infuzie
Se fierb 2-3 linguri de seminte de coriandru intr-un litru de apa.
Tuse, raceala, gripa: se zdrobesc doua lingurite de seminte de coriandru si se adauga doua lingurite de praf de ghimbir. Se pun intr-o tigaie la prajit, la foc mic. Se toarna deasupra doua cani de apa. Se acopera cu capac si se fierb cateva minute. Se filtreaza, se adauga o lingurita de miere (pentru gust) si se bea cald.
Cataplasma
- frunze de coriandru umezite si zdrobite


Cum se prepara leacurile din plante


Toata lumea bea ceai, de placere sau la nevoie, in caz de boala, dar putini oameni stiu si cum sa-l prepare, pentru a fi cat mai eficient. Iata cum se prepara leacurile din plante:

1. Infuzia
Se face din plante proaspete sau uscate. Se toarna o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta, se acopera vasul si se lasa la infuzat, zece minute dupa care se strecoara si se bea in timp, pe parcursul a 10-15 minute. Planta nu se fierbe niciodata. In caz dedurere in gat, nu se bea ceaiul fierbinte deoarece irita gatul si mai tare si intarzie vindecarea. Infuzia pentru cataplasme, inhalatii si spalaturi se face la fel, doar ca se dubleaza cantitatea de planta.

2. Decoctul
Se fololoseste pentru spalaturi, bai si cataplasme si se obtine din plante verzi si uscate. Peste o lingura de planta se toarna o cana de apa clocotita si amestecul se mai fierbe cinci, zece minute, apoi vasul se acopera si se lasa la infuzat zece minute. Se strecoara si se foloseste.

3. Maceratul
Se obtine din plante proaspete si uscate. O cana de apa la temperatura camerei se toarna peste o lingura de planta si se lasa 10, 12 ore, dupa care se strecoara si se foloseste, dupa recomandari, intern sau extern.

4. Pulberea
Se obtine din planta bine uscata si maruntita, macinata in rasnita electrica de cafea. Pulberea se pastreaza, de regula, la rece, in borcane de sticla, bine infiletate. Se macina doar atat cat se foloseste in 14 zile, deoarece dupa aceasta perioada planta isi pierde din calitati.

5. Tinctura
Se prepara din plante proaspete sau uscate ori pulbere de plante. La preparare se foloseste numai alcool alimentar, tuica facuta in casa sau vodca. Amestecul de planta si alcool se tine 14 zile la macerat, timp in care vasul de sticla se agita in fiecare zi. Tinctura se foloseste timp de doi ani de la data la care a fost culeasa planta. Se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare.

6. Uleiul medicinal
Se prepara punand planta la macerat, pentru 14 zile, in ulei de masline sau de floarea soarelui. Uleiul poate fi folosit intern sau extern, pentru masaj.

7. Vinul medicinal
Se obtine turnand vin de tara, curat, netratat, putin incalzit, peste o cana de infuzie ori decoct de planta. Se lasa la macerat zece zile dupa care se filtreaza. La nevoie, se iau cinci, sase linguri zilnic.

8. Otetul medicinal
Se prepara ca si vinul, in loc de vin, amestecam infuzia sau decoctul cu otet. Otetul medicinal se foloseste pentru frectii.

9. Cataplasmele
Se prepara din plante proaspete, legume sau faina, de grau, orz ori porumb. Plantele care se aplica pe piele se zdrobesc putin, se trece peste ele cu sucitorul ori o sticla. Legumele se rad, se face din ele o pasta si apoi, se aplica pe zona bolnava. Faina se amesteca cu apa pana se obtine o pasta si apoi se pune pe locul bolnav.

Sucul si tinctura din leurda



In urma unor studii efectuate in laboratoarele din Germania, leurda a fost declarata "Planta mileniului trei", efectele sale asupra inimii si a vaselor de sange, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar si a celui endocrin uimind pur si simplu oamenii de stiinta. In prezent, leurda este considerata mai puternica din punct de vedere terapeutic decat usturoiul, care la randul sau este unul dintre cele mai folosite si apreciate medicamente naturale din lume.


Sucul de leurda

Se poate prepara prin doua modalitati, in functie de mijloacele pe care le avem la indemana. Metoda I: Intr-un mixer electric se pune o mana de frunze de leurda taiate nu foarte marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele mai puternice de curatare a sangelui se beau 2 pahare de suc de leurda pe zi: dimineata si seara.
Metoda II: O mana de frunze de leurda se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de sticla sau ceramica si se toarna deasupra un pahar de apa calduta (dar nici intr-un caz fierbinte), se lasa sa se macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai mult de un pahar de suc de leurda, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare.

Tinctura de leurda

Frunzele proaspete de leurda se taie cat mai fin si se pun intr-un borcan de sticla cu filet, pana acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adauga alcool alimentar de 70 de grade, cat sa le acopere, dupa care borcanul se inchide ermetic. Se lasa la macerat vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp in care se agita continutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza preparatul obtinut, tragandu-se in sticle mici, care vor fi pastrate inchise ermetic, in locuri intunecoase si racoroase.
Se administreaza cate o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu leurda

 

Sucul si tinctura  se recomanda in:

Tromboflebita, trombozele in general - dintre plantele medicinale din flora europeana, leurda are printre cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare. Se consuma sub forma de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, in cure de minimum 20 de zile. Cand sezonul de culegere se sfarseste, se administreaza tinctura de leurda: o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de cate o luna, cu o saptamana de pauza.

Sechele dupa accidentul vascular, prevenirea accidentului vascular - se face o cura cu salata de leurda, vreme de doua saptamani, timp in care se consuma cate o portie de salata, obtinuta dintr-o mana de frunze, in fiecare dimineata. Dupa cura de salata se continua cu tratamentul cu tinctura: o lingurita in jumatate de pahar de apa. Se administreaza de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul cu tinctura dureaza minimum doua luni.

Ateroscleroza, bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului - leurda este foarte bogata in adenozina, o substanta care, conform unor studii recente, are un rol esential in reducerea colesterolului, in impiedicarea formarii trombilor, in scaderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul ideal in tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrata in cure de cate 2-3 luni, cu doua saptamani de pauza, sub forma de tinctura. Se ia 1 lingurita de tinctura diluata in putina apa, de patru ori pe zi, inaintea meselor principale. In timpul primaverii, este foarte utila o cura cu salata de leurda, cu o durata de minimum doua saptamani.

Hipertensiunea arteriala - substantele active continute de leurda au efecte vasodilatatoare si ajuta la mentinerea in limite normale a presiunii sanguine. Se administreaza tinctura, cate patru lingurite pe zi, diluate in foarte putina apa (mai ales in cazul in care este contraindicat aportul suplimentar de lichide). Tratamentul se face vreme de doua luni, cu doua saptamani de pauza.

Reumatismul, reumatismul degenerativ - se face o cura cu suc de leurda de trei saptamani, timp in care se consuma cate doua pahare de suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol. In paralel, se tine o cura vegetariana cu multe cruditati. Sucul de leurda are puternice efecte depurative, fiind eficient si in tratarea sclerodermiei, psoriazisului, acneei si in general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicarii organismului.

Oprirea procesului de imbatranire - se consuma zilnic salata de leurda, inaintea meselor principale, pe o perioada cat mai indelungata, in timpul sezonului de recoltare a frunzelor. Studii de ultima ora arata ca anumite substante active din leurda neutralizeaza radicalii liberi din sange, au efecte de relansare a activitatii endocrine, previn sclerozarea vaselor de sange si favorizeaza circulatia cerebrala.

Inlaturarea efectelor nocive ale nicotinei si ale fumatului - atat clorofila din frunzele proaspete de leurda, cat si anumite substante similare cu cele continute de usturoi au efecte antitoxice puternice. Ele contracareaza efectele daunatoare ale nicotinei si ale gudroanelor din tigari, fiind un mijloc de protectie excelent, atat pentru fumatorii activi, cat si pentru cei pasivi. De asemenea, se pare ca pe perioada curei cu leurda, renuntarea la fumat este mai usoara. Se consuma suc de leurda, cate 2 pahare pe zi, dimineata si seara, pe o perioada de minimum doua saptamani.

Prevenirea si tratarea guturaiului, gripei si a infectiilor respiratorii in general - studiile de laborator au aratat ca anumite principii active ale leurdei au efecte de inhibare si distrugere a virusurilor gripale, intensificand in acelasi timp activitatea celulelor sistemului imunitar. Din acest motiv, o cura cu salata sau suc de leurda este un remediu excelent pentru prevenirea racelilor care apar la tranzitia dintre anotimpul rece si cel cald.

Precautii la tratamentul cu leurda

Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decat usturoiul, insa la persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil poate provoca stari de jena sau usoare crampe. Mamele care alapteaza nu vor consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplacut laptelui.



Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/607/medicina-naturista-25/leurda-4850

Afinele: "insulina verde" pentru diabetici


"Preparatele din afine - extract, tinctura, ceai - sunt indicate mai ales persoanelor cu diabet non-insulino-dependent, insa este de ajutor si celor dependenti de insulina. Tot ce trebuie sa stie o persoana care sufera de diabet este ca aceste remedii naturiste sunt adjuvante, deci nu inlocuiesc tratamentul medicamentos recomandat de catre medicul specialist", a declarat medicul nutritionist-biolog, Livia Nena.

Deoarece ceaiul de afine nu este un medicament, ci un adaos nutritiv, medicii specialisti nu recomanda persoanelor cu diabet un tratament bazat pe plante medicinale, deoarece "este periculos sa ai un pacient cu glicemia ridicata, iar tu ca medic sa astepti sa isi faca efectul ceaiul de afine".

Ce substante contin afinele?

"Fructele sunt bogate in antioxidanti, acid elagic, fribre, vitamina A, B, C, E etc, tanin, ericolina, flavonoizi, pectine, mirtilina, zaharuri, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), glucochinina, anticianina. Frunzele de afin contin: tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina, flavonoizi", a precizat medicul biolog, Livia Nena.

In scopuri medicale sunt folosite atat fructele cat si frunzele arbustului.

Datorita continutului de tanin, frunzele si fructele acestui arbust au proprietati astrigente si sunt un bun antibiotic, modificand favorabil flora patogena intestinala si antidiareica. De asemenea, au proprietati hipoglicemiante si antihelmintice, adica distrug viermii intestinali.

Glucochinina este un compus regasit in fructele de afin despre care cercetatorii considera ca reduce nivelul de zahar din vasele de sange, si prin urmare, reduce dependenta de insulina.

Afinul contine vitamina A si C care in combinatie cu pigmentul antocianina imbunatatesc acuitatea vizuala, circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasa, glaucomul, miopia etc. "De asemena, antocianinele ajuta la protejarea tesuturilor retinei impotriva radicalilor liberi", a specificat medicul biolog.
Flavonoidele protejeaza peretii vaselor sangvine, imbunatatesc circulatia cardiovasculara si maresc acuitatea vizuala.

Mirtilina si neomirtilina au actiune hipoglicemianta, determinand o hipergeneza la nivelul celulelor beta. Astfel, in formele usoare de diabet se poate asocia cu insulinoterapia, determinand reducerea cantitatii de insulina injectabila.

Proprietati teraputice ale afinelor

1. Hipoglicemiant
"Afinul este recomandat persoanelor cu diabet, deoarece scade concentratia de zahar din sange, dar si in caz de guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, diuretic, dar si in reumatism, afectiuni dermatologice, tulburari ale circulatiei periferice, eczeme sau ulceratii cronice", a declarat medicul biolog Livia Nena.

"In acest caz, se tine un tratament timp de 40 zile cu 2 cani de ceai, consumate zilnic. Ceaiul trebuie pregatiti din frunze de afin, o lingurita de frunze la o cana de apa fiarta", a adaugat medicu biolog.

2. Vindeca ranile
Datorita continutului de flavonoizi afinele ajuta la sinteza vitaminei C, folosita de catre organism pentru obtinerea colagenului, o molecuta ce intra in alcatuirea unor tesuturi. Astfel, afinele ajuta la regenerarea tesuturilor si accelereaza vindecarea bolilor.

3. Antihemoragic
Prin actiunile de la nivelul peretilor vaselor de sange, afinele refac elasticitatea peretilor vasculari si ajuta la prevenirea infarctului miocardic.

4. Acuitatea vizuala
Sporesc acuitatea vizuala, mai ales pe timp de noapte, regenereaza retina si imbunatateste circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor afectiuni ale ochiului precum: glaucomul sau miopia. Aceste efecte pozitive sunt datorate antocianinelor, care protejeaza tesuturile retinei impotriva radicalilor liberi.

5. Remediu pentru indigestie
In acest scop sunt indicate fructele de afine, ce pot fi folosite sub forma de ceai, dulceata sau suc de afine. Ceaiul din fructe uscate si frunze poate fi folosit cu succes in infectiile gastrointestinale.

Dulceata de afine trebuie introdusa in alimentatia copiilor deoarece ii fereste de rahitism si le fortifica sistemul respirator, dupa afectiuni precum bronsita sau tuse convulsiva.

Mod de folosire

Ceai
Ceaiul trebuie preparat atat din frunze de afin cat si din fructe uscate. In cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate doua cani de ceai in fiecare zi. Totodata, in cazul acestor persoane dar si celor care sufera de diaree este obligatoriu ca ceaiul sa fie consmat neindulcit.

Infuzia
Se obtine din 2 lingurite de frunze uscate la o jumatate de litru de apa clocotica. Pot fi consumate mai multe cani de infuzie in fiecare zi, insa sa nu se depaseasca un litru pe zi.

Decoct
Acesta se obine prin fierberea unei cantitati egale de fructe si frunze de afin. Decoctul are proprietati astringente si antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afectiunilor gastrontestinale (enterite si diaree). Extern, se recomanda sub forma de gargara in faringite, afte, stomatite si comprese pentru hemoroizi si eczeme
.

Coada Soricelului - in tratarea afectiunilor genitale feminine

1.       - Este utila in toate baile de sezut. Ceaiul de coada soricelului poate fi utilizat in spalaturile vaginale ameliorand simptomele vaginitei sau candidozei
2.       - Ceaiul de coada soricelului, consumat zilnic in saptamana dinaintea menstruatiei previnde sindromul premenstrual si durerile menstruale
3.       - Coada soricelului creste fertilitatea;
4.       - Consumul zilnic de ceai de coada soricelului ajuta la prevenirea bolilor genitale feminine (vaginite, candidoza etc.)
5.       - Intarzie menopauza`

Ceaiul de coada soricelului previne si trateaza durerile de cap

Este recomandat consumul a doua cesti pe zi de coada soricelului pentru cei ce sufera des de dureri de cap. De asemenea in timpul durerilor puteti aplica pe tample si frunte comprese calde de ceai de coada soricelului.

Ceaiul de coada soricelului previne greata, voma si ameteala

Ceaiul de coada soricelului trateaza bolile de stomac, greata, voma, gastrita si arsurile la stomac. Consumat zilnic ceaiul de coada soricelului previne ameteala pe fond de stres sau suprasolicitare.

Coada soricelului – planta buna in reumatism

In reumatism se recomanda pentru tratarea durerilor articulare ceaiul de coada soricelului consumat zilnic dar folosit si sub forma de comprese fierbinti puse pe articulatiile dureroase.

Coada Soricelului combate constipatia

Ceaiul de coada soricelului combate constipatia prin ameliorarea miscarilor peristaltice ale musculaturii intestinelor, favorizand astfel eliminarea materiilor fecale. Acest ceai este util totodata si in hidratarea scaunului, prevenind astfel si hemoroizii.

Tinctura de coada soricelului trateaza tusea si racelile

Tinctura se gaseste la plafar si este utila in sezonul racelilor si gripei, ajutand la cresterea imunitatii si tratand tusea.


Preparate pe baza de Coada-soricelului

Sucul de Coada-soricelului
Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei.
Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.


 Pulberea de Coada-soricelului
Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de Coada-soricelului
Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Tinctura de Coada-soricelului
Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa.
Cataplasma cu Coada-soricelului
O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.
Uleiul de Coada-soricelului
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu Coada-soricelului

* Hepatita - un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.
* Dischinezie biliara - se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.
* Colecistita - uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in cure de 3 saptamani, cu 10 zile de pauza.
* Dispepsie, indigestie - se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta.
* Colita, colita spastica - mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum).
* Sensibilitate la infectii - in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru - un litru pe zi, in cure de 30 de zile.
* Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) - in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru "a le veni randurile rosii", adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
* Adjuvant in hemoragia interna - mai multe studii din anii '90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru - un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.
* Acneea - un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara.


 Tratamente externe cu Coada-soricelului
* Rani deschise, zgarieturi - se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coada-soricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi.
Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei.
* Alergie cutanata - se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele.
* Arsuri, arsuri cu substante chimice - mai multe studii facute in Romania in anii '70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare.
* Candida vaginala - se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie.



FRUMUSETE


* Transpiratia excesiva - studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-soricelului
Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.


miercuri, 10 iulie 2013

ALIFII DIN PLANTE MEDICINALE

1. ALIFIA DE COADA SORICELULUI

se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se lasa sa sfaraie scurt in grasime, se amesteca si se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Cu aceasta alifie se trateaza hemoroizii.

2. ALIFIA DE DRAGAICA (SANZIENE):


1 kg unt, margarina sau untura de porc fara sare, se topeste. Se pun florile taiate marunt, cam 2 pumni, se adauga 50 gr ceara de albine, se amesteca cu o lingura din lemn pana se coloreaza in maroniu, apoi se ia de pe foc si se lasa la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor si se strecoara prin tifon. Se pastreaza la frigider in cutii sau borcane. Se trateaza prin masare sau frectie: bolile de piele, ale gusii, ale glandei tiroide, ulceratiile canceroase, tumoarea canceroasa de pe laringe. În acest ultim caz se foloseste si ceaiul preparat din 300 gr flori de filimica, 100 gr coada soricelului, 100 gr urzica, la 2 l de apa, care se bea cu inghitituri mici din 20 in 20 de minute.

3
. ALIFIA DE TATANEASA:

4-6 radacini de tataneasa proaspete si spalate se taie fin, se prajesc la foc iute in 250 gr grasime, se lasa la macerat peste noapte, iar a doua zi se incalzeste si se strecoara prin tifon, dupa care se depoziteaza in borcane sau cutii, la rece. Se foloseste cu succes in tratarea ranilor la oameni si animale.

4. ALIFIA DE TURITA MARE:

din 2 maini pline de frunze, flori si tulpini, taiate marunt, la 250 gr grasime, se prajesc la foc iute, se lasa la macerat pana a doua zi, apoi se incalzesc si se strecoara. Se recomanda in varice si ulceratiile gambei.

5. ALIFIA DE VASC:


bobitele proaspete si albe ale vascului se amesteca la rece cu grasimea pana se formeaza o alifie. Se foloseste prin masarea zonei afectate in caz de degeraturi.

vineri, 5 iulie 2013

Uleiul de catina

Uleiul de catina se poate prepara în felul urmator: se spala bine cu apa fiarta si racita 1 kg de fructe, dupa care se usuca in servete. Se zdrobesc apoi pe rînd cu o lingura de lemn intr-un vas emailat sau de sticla. Se stoarce sucul obtinut prin tifon, obtinîndu-se aproximativ 600 de grame. Se lasa timp de 24 de ore la temperatura camerei, fara a-l acoperi etans. Se va forma o pelicula de culoare mai deschisa, care este uleiul de catina. Ceea ce a ramas de la tescuire se usuca intii la aer, apoi într-un cuptor deschis pina devine sfarimicios. Se risneste in risnita de cafea. Pudra astfel obtinuta se pune intr-un vas de sticla sau emailat si peste ea se toarna 12 linguri de ulei de masline sau de porumb. Pudra cintareste aproximativ 50 de grame si uleiul o va acoperi bine. Se lasa timp de trei saptamini, agitind amestecul din cînd în cînd. Dupa cele trei saptamini se scurge usor. Uleiul astfel obtinut este destul de concentrat. Se ia cite o lingurita cu 15-20 de minute inainte de masa, de 2-3 ori pe zi. Uleiul de catina este foarte eficient in prevenirea arteriosclerozei si în normalizarea tensiunii. Iarna, putem folosi ulei de catina pentru ca este un remediu care se obtine exclusiv pe cale industriala, putand fi gasit in farmacii si Plafare. Dupa uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogatie in vitamina E.

Mod de administrare:
Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus.

Ca tratament al diferitelor boli:
- boli de piele, dermatoze care se agraveaza la frig - are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila.
- sensibilitate la frig, anemie - se fac mai multe cure succesive, fiecare de cate 21 de zile, cu zece zile de pauza. - impotenta, sterilitate, insuficienta ovariana - se face un tratament de lunga durata (minimum trei luni), avand efect foarte puternic atunci cand este asociat cu tratamentul intern cu plante cu efecte hormonale (branca-ursului, naprasnic, ginseng, ginseng indian).
Actiuni externe:
- herpes, papiloma - in aceste doua afectiuni, aplicatiile de 2-3 ori pe zi cu ulei de catina (prin ungere cu un tampon de vata) pot avea rezultate spectaculoase.
- arsuri, arsuri chimice - anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV.
- tumori exteriorizate - se foloseste o combinatie in parti egale de ulei de catina si ulei de ricin (se gaseste in farmacii), cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Aceasta combinatie da rezultate foarte bune si in tratamentul lipomurilor, protejeaza partile corpului care sint cele mai expuse frigului, adica fata, miinile si picioarele.
Are actiune ca tonifiant general, antianemic, vitaminizant si imuno-modulator, este un bun protector coronarian, este antiaterosclerotic, incetineste procesul de imbatranire prin consumarea radicalilor liberi nedoriti, imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice. Prin continutul mare de b-caroten previne aparitia cancerului. In administrare externa, este un bun cicatrizant, avand un remarcabil efect dermo-regenerator, antiinflamator, nutritiv. Este un excelent protector impotriva radiatiilor solare sau de alta natura. Se foloseste in scop profilactic la incetinirea proceselor de imbatranire si prevenirea aparitiei cancerului, ca tonic general in situatii de stres si ca imuno-modulator. Este recomandat ca adjuvant in tratamentul intern al unor afectiuni dermatologice, ORL cu componenta atrofica si inflamatorie si in afectiuni ale aparatului digestiv. Are activitate deosebita in hepatite cronice, afectiuni uro-genitale, neurologice si psihice. Pentru uz extern, se foloseste la tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice si chimice, degeraturilor, psoriazisului, ranilor cu vindecare lenta.
Consumul uleiuluide catina protejeaza pielea si mucoasele de actiunea nociva a unor radiatii (amelioreaza chimioterapia) si ajuta in vindecarea unor boli precum psoriazis si Zona Zoster. Intareste sistemul imunitar si creste rezistenta la efort fizic si intelectual. Uleiulde catina este neurotonic dar si sedativ asupra sistemului nervos, util in insomnii, neurastenie, nevroze, stari depresive sau anxioase si epuizare nervoasa. Imbunatateste activitatea intelectuala marind capacitatea de memorare si de concentrare, stimulind dorinta de efort intelectual.
Pentru arsuri uşoare este eficient uleiul de cătină. Acesta are rol cicatrizant şi acţiune regeneratoare a ţesuturilor.
El mai este folosit si pentru.Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus.
Ca tratament al diferitelor boli:
- boli de piele, dermatoze care se agraveaza la frig - are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila.
Uleiului de catina are un continut bogat in substante minerale, in acizi organici, in zaharuri, in flavonoide, in ulei gras si in vitamine: provitamina A (previne depigmentarile provocate de imbatrinire), vitamina E (cel mai apreciat antioxidant natural, realizeaza o buna protectie impotriva radicalilor liberi) vitamina F (amestec de acizi grasi nesaturati esentiali, asigura hranirea pielii si previne deshidratarea ei). Asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii si creste rezistenta la agentii patogeni. Substantele active sunt antisclerotice si incetinesc procesele de imbatranire. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja) si cicatrizant puternic. Uleiul de catina sta la baza compozitiei majoritatii produselor din gamele Plant Activ si Etera, fiind principiul activ al acestora. Il utilizam in toate cremele Plant Activ (hidratanta, nutritiva, antirid, hidratanta cu vitamina C, antiacnee, emolienta pentru picioare, crema pentru ten pigmentat), in crema anticelulita, in laptele demachiant si laptele nutritiv, in produsele pentru par (samponul si balsamul cu catina), in pasta de dinti homeopata si in cea cu protectie completa, in produsele pentru plaja (emulsie si ulei pentru plaja, balsam si lotiune dupa plaja) si in balsamul dupa ras.
Uleiul de catina poate fii folosit si pentru cremele nutritive avand un continutul bogat in vitamine al uleiului de catina: provitamina A (beta carotenul), vitamina E (tocoferolul) si vitamina F (vitamina pielii), asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii si potenteaza efectul nutritiv revitalizant.
Ca uz intern are urmatoarele indicatii :
Profilactic: incetinirea proceselor de imbatranire si prevenirea aparitiei cancerului, tonic general in situatii de stress, imunomodulator.
Adjuvant: tratamentul intern al unor afectiuni dermatologice (psoriazis, LED forme cutanate), afectiuni ORL cu componenta atrofica si inflamatorie, afectiuni cardio-vasculare fiind un bun protector coronarian, afectiuni ale aparatului digestiv. Are activitate deosebita in hepatite cronice, afectiuni uro-genitale, afectiuni neurologice si psihice. Evidentiem in mod deosebit activitatea antianemica.
Are un rol exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni oculare (hemeralopie, prezbitism, keratomalacie, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataracta) prin continutul mare in ß - caroten.. Uz extern: tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice si chimice, degeraturilor, alergodermiilor, psoriazisului, ranilor cu vindecare lenta.
Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protectie impotriva radiatiilor solare sau de alta natura. Uz cosmetic: este folosit la prepararea cremelor antirid si nutritive, a gelurilor si lotiunilor de protectie si intretinere pentru toate tipurile de ten.
Actiunea Uleiului de Catina asupra Organismulu-i ajuta la urmatoarele terapii cum ar fii ca: tonifiant general, antianemic, vitaminizant;- imunomodulator; - are actiune sinergica cu interferonul si in special contribuie la sinteza proteinelor – materie prima pentru interferoni; - protector coronarian; - antiaterosclerotic; - incetineste procesul de imbatranire prin consumarea radicalilor liberi nedoriti; - imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice; - prin continutul mare in ß-caroten, previne aparitia cancerului; - in administrarea externa, este un bun cicatrizant, avand un remarcabil efect dermoregenerator, antiinflamator, nutritiv; - este un excelent protector impotriva radiatiilor solare sau de alta natura.
Uleiul de catina este folosit la numeroase produse cosmetice cum ar fii samponul al carui extract de catina, o polivitamina naturala, contribuie la mentinerea sanatatii parului si a pielii, indeparteaza celulele moarte si stimuleaza regenerarea tesuturilor El mai este folosit si pentru cremele cicatrizante care ajuta la plagi infectate, rani, arsuri, escare si ulceratii ale pielii de asemenea mentionez si actiunea terapeutica cicatrizanta, datorata prezentei uleiului de catina si antiseptica, datorata prezentei cloramfenicolului.Este bine cunoscut efectele uleiului de catina care actioneaza ca un accelerator celular, contribuind la cresterea elasticitatii pielii. Continutul bogat in vitamine al uleiului de catina: provitamina A, vitamina E si vitamina F (vitamina pielii), asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii.Uleiul de catina pentru prepararea diferitelor unguente care ajuta la egenerare tisulara, in afectiuni ale pielii: eriteme, eczeme, deshidratare, rani cu vindecare lenta, arsuri, ulceratii si alte tipuri de leziuni.
Deosebit de importante sunt efectele pe care le imprima flavoanele asupra aparatului circulator. Acestea maresc forta de contractie a miocardului, probabil datorita unei mai bune circulatii coronariene si a imbunatatirii generale a metabolismului. Indeosebi quercetrina antreneaza o vasoconstrictie si o diminuare a permeabilitatii capilare, ceea ce explica efectele ei in maladiile hemoragice, ca de exemplu purpurele. Vasoconsrictia este urmata de o vasodilatare la nivel renal, marind diureza, fructele si preparatele din ele fiind utile in insuficienta renala si inedome. Adaugându-se si efectul hipotensor, se ajunge la o actiune complexa si tonifianta asupra aparatului circulator, diferita de cea a digitalicelor sau a cofeinei, fiind utile in insuficientele cardiace usoare sau chiar in forme mai severe. Uleiul de catina este al doilea din lume ca bogatie in vitamina E si dec il putem folosi, ca tratament al unor boli ,uleiul de catina, mai ales atunci cand este asociat cu o alimentatie lacto-vegetariana, este un elixir regenerant si detoxifiant foarte puternic, cura cu el dand rezultate de exceptie in bolile grave el folosindu-se si la alte terapii cum ar fii, boli ale sistemului respirator (bronsita cronica, astm), sensibilitate la infectiile respiratorii ale persoanelor intoxicate prin fumat, care lucreaza in mediu toxic - o cura de o luna cu ulei de catina are efecte nu doar puternice, ci si stabile in timp.
Arsuri chimice , anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV.
La inceputul primaverii el este folosit pentru astenia de primavara datorita, cantitati mari de vitamina A si E. In special vitamina E este foarte importanta la inceputul primaverii. Ea are un efect de reintinerire asupra organismului, sustine activitatea sistemului nervos, favorizeaza o stare de tonus fizic si psihic.
Datorita vitaminelor A si E pe care le contine, uleiul obtinut din catina are proprietati terapeutice foarte puternice. Produsul are efecte regenerante, de intinerire si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire, cat si pentru tratare. Uleiul de catina este un adevarat elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara si incetineste evolutia bolilor de ochi. Uleiul de catina contine cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii. Datorita vitaminelor A si E pe care le contine, uleiul obtinut din catina are proprietati terapeutice foarte puternice. Produsul are efecte regenerante, de intinerire si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire, cat si pentru tratare.
Uleiul de catina contine cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii. Printr-un tratament de 2-3 luni se poate ajunge la relansarea activitatii glandelor sexuale. Produsele cosmetice care contin ulei de catina au proprietati nutritive, cicatrizante, emoliente si de protectie antisolara. Aplicat pe piele, produsul are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte nocive asupra tenului. Produsul combate imbatranirea prematura a epidermei prin efectul antiradicalic si prin refacerea tesutului. Ocura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi ajuta la vindecarea acestei boli. Este un puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati. Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: alergii, urticarie, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. njunctiv afectat de varsta. Uleiul de catina poate fi folosit pentru tratamentul ulcerului gastric si duodenal, precum si in cazul alergiilor, diareei, urticariei, reumatismului, afectiunilor neuro-endocrinologice, circulatorii, hepatice. Rezultate spectaculoase are in cazuri de alcoolism, anemii, astenie si stres. Cu catina se mai pot trata afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala, gingivitele. Prin separari sau concentrari de substante extrase din catina se obtin remedii pentru tratarea depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei. Totodata, catina este si un bun antiinflamator si inhibant al poftei de mancare. Datorita actiunii sale revitalizante, este eficienta in ingrijirea pielii, tratarea ranilor, diminuarea durerilor, dar si in tratamentul arsurilor si ulceratiilor.
Produsele din catina (ceai de fructe, muguri, frunze sau scoarta, sirop sau ulei) sunt complemente alimentare care ajuta organismul sa-si regleze functionarea. Uleiul de catina este folosit in tratamentul unor afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, alergii, diaree, urticarie si reumatism. De asemenea, uleiulde catina se mai utilizeaza in alcoolism, anemii, astenie si stres. Cu uleiul catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene.


 

TINCTURA DE GUTUI-impotriva ridurilor

Tinctura se prepara astfel: cojile curatate de pe o gutuie se taie marunt, se introduc intr-o sticla, se toarna alcool de 50 de grade pana le acopera, se astupa cu dop si se lasa la macerat 15 zile, timp in care sticla se agita de mai multe ori, dupa care se strecoara. Tinctura e buna pentru uns tenul si gatul in fiecare zi. Previne formarea ridurilor si le diminueaza pe cele existente.
 
Retete de frumusete

- pentru riduri: cojile unei gutui se fierb intr-o jumatate de cana de lapte. Solutia se pune calduta, sub forma de compresa, pe obraji, 20-30 de minute.
- pentru ten gras: suc proaspat de gutui.
- pentru pori deschisi si secretie sporita de sebum: se fac masaje usoare cu suc de gutui si se aplica cataplasme pe obraz cu cojile de gutui bine maruntite.
SURSA: https://sites.google.com/site/elixirultineretii/gutui

Rostopasca si alte miracole

Prima oara m-am imbolnavit inainte sa-mi incep cercetarile de amploare in domeniul medicinii populare. De la un timp, incepusem sa slabesc, devenisem extrem de palid, mancam cu greutate si faceam adesea indigestie, avand niste dureri crunte in abdomen. Diagnosticul: pancreatita - o boala cu un nume aparent inofensiv, dar care are adesea un efect mortal. Interesant este insa ca leacul nu mi l-am gasit la un vraci popular dintr-un sat izolat, ci in inima Bucurestiului, pe treptele Facultatii de biologie. Dar mai bine sa va povestesc. Ma simteam din ce in ce mai rau, ma tineam cu greu pe picioare, iar dupa ce am fost la Bucuresti, la consult, si am aflat diagnosticul, am vrut sa trec si pe la facultate. Pe cand urcam cu greu scarile institutiei, m-am intalnit cu fostul meu profesor de fiziologie a plantelor, un botanist redutabil - profesor universitar doctor Tanasie, care s-a uitat vesel la figura mea palida si ingrijorata, intrebandu-ma ca in vremea studentiei: "Ce-ai patit, Parvule?". I-am spus de boala mea, iar el nu mi-a impartasit deloc ingrijorarea, ci mi-a spus cu o siguranta care m-a uimit: "Uite ce trebuie sa faci: te duci acasa si iei cinci grame de rostopasca uscata si maruntita, pe care le oparesti cu un litru de apa clocotita si le lasi apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze (de seara, la ora 6, pana dimineata la 6). Vezi ca vasul sa fie smaltuit, ca sa nu intre deloc in contact infuzia cu metalul. Imediat dupa strecurare, mai pui 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu altceva) si amesteci bine. Iei o lingura din acest preparat din ora in ora, indiferent daca ai stomacul gol sau daca esti imediat dupa masa. In doua luni, o sa fii sanatos tun". Am ajuns acasa si am facut exact cum mi-a spus domnul profesor Tanasie, care s-a dovedit a fi, spre uimirea mea, si un as al terapiei cu plante. Dupa ce am baut primele doua-trei sticle de preparat, in doza si la intervalele de timp indicate, s-a produs un adevarat miracol. Am putut din nou sa mananc, treptat mi-a revenit vigoarea, obrajii au inceput sa-si recapete culoarea, de unde eram alb ca hartia. Putine plante se pot compara ca putere vindecatoare cu rostopasca, care pe mine, si nu numai pe mine, m-a salvat efectiv.

Stiti, am intalnit foarte multi oameni care-si doreau sa cunoasca tot mai multe tari straine, sa calatoreasca, dar care nu si-au cunoscut cu adevarat tara lor, care este mai frumoasa decat toate cele ale vecinilor la un loc si inca multe altele. La fel este si cu plantele - oamenii aflati in suferinta strabat sute de kilometri, ajungand pe la doctori vestiti, bat din usa in usa ca sa-si afle vindecarea, trecand de sute, de mii de ori, pe langa leacul lor, fara sa stie. Rostopasca, de exemplu, creste pe langa toate gardurile si drumurile, dar cati ii cunosc tainele si puterea vindecatoare? De la un timp, se vorbeste despre plantele medicinale cu efecte cancerigene, iar eu, ca om de stiinta, sunt dator sa ascult toate argumentele pro si contra. Se vorbeste tot mai mult despre tataneasa ca este cancerigena, dar cum sa cred eu acest lucru, cand aceasta planta m-a scapat pentru a doua oara de la moarte? S-a petrecut in "84, cand incepusem sa ma simt tot mai rau, fara un motiv aparent. Slabeam, eram mereu obosit, aveam un fel de dureri difuze in corp. Am fost la mai multi medici care mi-au pus tot felul de diagnostice, iar pana la urma am ajuns la Spitalul "Fundeni". Pe holul spitalului, m-am intalnit cu un prieten de-al meu chirurg care, vazandu-ma cum arat, imediat s-a aratat disponibil sa ma consulte. Era un medic cu mare experienta si, palpandu-mi abdomenul, mi-a spus direct: e o tumora in abdomen, pe intestinul gros. Stia ca am cunostinte de anatomie umana si ca sunt capabil sa inteleg fenomenologia unei boli. M-a pus sa ma palpez singur si am simtit acea formatiune, care pulsa foarte tare - semnul unei vascularizatii puternice, vascularizatie specifica tumorilor canceroase! Analiza imagistica a confirmat cele spuse de prietenul meu chirurg. Am inteles dintr-o strafulgerare simptomele acelea inexplicabile, pe care le aveam in ultimele luni. Ajutasem, la randul meu, multi oameni bolnavi de cancer cu cunostintele mele de fitoterapie si stiam cum decurg lucrurile si ca nu mai am timp de pierdut. Am venit acasa si am intrat pe tratament cu tataneasa. Preparatul pe care l-am folosit era simplu: doua linguri de radacina de tataneasa le fierbeam in doi litri de apa vreme de 30 de minute, dupa care luam decoctul de pe foc si-l lasam inca 24 de ore sa stea acoperit, la temperatura camerei. La inceput, am baut dimineata o cana, la pranz o cana si seara o cana. Apoi, am ajuns ca peste cateva saptamani sa beau si doi litri de ceai pe zi, beam intruna. Am mai tinut si un regim vegetarian (pe care l-am mentinut de atunci mereu) si cand m-am dus la control, nu mi-au mai gasit nici urma de tumora, si asa a ramas pana in ziua de azi, dupa aproape 20 de ani. La putin timp dupa vindecarea mea miraculoasa, m-am intalnit la Institutul de Biologie cu un cercetator care stia de povestea bolii mele si m-a intrebat cum m-am tratat, pentru ca avea un frate operat de cancer la colon, caruia ii mergea tot mai rau dupa operatie si sfarsitul ii era aproape. I-am spus ca singura solutie pe care o stiam era tataneasa. Si omul acela, ale carui zile pareau numarate, a plecat intr-o vacanta prelungita in Delta, unde a mancat efectiv tataneasa cruda, de mai multe ori pe zi. Tratamentul lui original a durat o luna si jumatate, iar "pacientul" traieste si azi. Dupa cancer! Iata deja doua cazuri concludente, pe care le-am verificat personal, cat se poate de bine. Intrebarea nu este daca tataneasa este cancerigena, ci daca este anticancerigena, in ce tipuri de cancer si in ce stadii ale bolii.
Un tezaur fabulos In ultimul deceniu, la noi in tara s-a produs o adevarata explozie a terapiei cu plante. Merg prin sate si vad oameni care s-au intors la mestesugul culegerii si folosirii plantelor, amintindu-si lucrurile stiute din batrani. Numai contra cancerului am aflat deja zeci si sute de retete care au dat rezultate, unele cu plante mai cunoscute de publicul larg - rostopasca, tataneasa, obligeana -, altele cu plante aduse mai de curand la lumina - spanzul, napraznicul, marul-lupului. Acesta din urma este foarte mult folosit contra cancerului de catre vindecatorii populari din judetele Bihor si Bistrita Nasaud. Aici, in judetul Prahova, unde locuiesc eu, am gasit o planta anticancerigena cu totul deosebita: norocelul, a carui radacina a salvat de la moarte o persoana cu cancer genital de gradul trei. Sunt inca foarte multe ierburi de leac pe care vindecatorii nostri le cunosc din mosi-stramosi, dar pe care publicul larg, ca sa nu mai vorbesc de oamenii de stiinta, nu le-a descoperit inca. De aceea am simtit nevoia sa scriu aceste lucrari ale mele, deosebit de ample, pentru ca informatii de medicina populara pretioase, care ar putea salva mii de vieti, sa nu se piarda si sa fie cat mai accesibile unor categorii cat mai largi de oameni.
De la Revolutie incoace, s-au produs mutatii majore in lumea romaneasca, pe care le-am simtit foarte clar in drumetiile mele. Pe de o parte, multi pleaca de la sate, intorc spatele traditiilor stravechi, pe de alta parte, sunt tot mai multi oameni care-si redescopera radacinile, care se intorc la modul de viata firesc si natural. Aici cred ca un rol important are si revista dvs., cu un impact foarte puternic si, zic eu, pe deplin meritat, asupra foarte multor oameni. Insa mai sunt multe lucruri de facut. De pilda, lupta pentru a opri taierea padurilor trebuie intensificata, pentru ca altfel oamenii nu vor putea sa se reintoarca la natura in conditiile in care aceasta este aproape total distrusa. Din constatarile mele din ultimii ani, pot sa va spun ca la ora actuala ne apropiem de un prag critic in ceea ce priveste distrugerile facute naturii. In anumite zone, s-au produs adevarate catastrofe ecologice, in primul rand din cauza celor care au taiat cu o lacomie distrugatoare padurile. In judetul Harghita, de exemplu, sute si mii de hectare, munti intregi au fost pur si simplu cheliti de paduri, cu o inconstienta inimaginabila. Aceasta este, dupa parerea mea, zona cea mai afectata din Romania, dar din pacate nu este singura: in Oltenia si in sudul tarii au fost taiate perdelele ecologice si padurile care cu greu tineau piept vanturilor, in Prahova proprietarii particulari au ales sa-si rada de pe fata pamantului peticele de padure care le-au fost date, dupa care au trecut la cele ale vecinilor... Peste tot s-a distrus masiv, la ora aceasta foarte putini oameni realizand proportiile dezastrului care s-a petrecut in ultimii 13 ani. Din acest motiv ma concentrez tot mai mult asupra lucrarilor referitoare la ecologie, desi deocamdata, cartile cu caracter enciclopedic despre plante sunt cele care mi-au adus consacrarea stiintifica. De fapt, tot ceea ce am facut este un inceput. Inceputul unui nou mod de a privi plantele, natura, in ultima instanta - viata. Iar faptul ca ceea ce am scris este tot mai apreciat imi arata ca nu sunt singur in acest demers.Ilie Tudor

Profesor doctor Constantin Parvu: laureat al Academiei Romane, nominalizat de englezi printre primii 500 de oameni de stiinta din lume, are 19 carti in domeniul biologiei si ecologiei si zeci de articole publicate in reviste de specialitate din tara si din strainatate. Cartea sa, "Universul plantelor", a fost premiata la Targul International de Carte de la Paris in anul 1994, fiind considerata atat pe plan national, cat si international un unicat. Ultima sa lucrare, "Enciclopedia plantelor", este de patru ori mai ampla decat precedenta si probabil este printre cele mai bune carti de acest gen care au fost scrise vreodata in lume.


 

TINCTURI DIN PLANTE MEDICINALE


Tincturile sunt extracte din plante, frunze, flori, radacini sau toate la un loc, in combinatie cu alcool alimentar de diferite grade. Desi se gasesc de cumparat la plafar sau la magazinele de produse naturiste, se pot prepara si acasa, foarte simplu, fara efort si, mai ales, cu convingerea ca ai un produs suta la suta natural.

Tincturile din plante au un termen de valabilitate de doi ani de la data la care au fost culese plantele - cel mai lung dintre toate preparatele naturiste. La prepararea tincturilor se foloseste numai alcoolul alimentar, votca sau tuica facuta in casa. Nu folositi alcool metilic sau medicinal deoarece acestea pot provoca afectiuni organice grave si ireversibile.
Tincturile sunt substantele pe baza de alcool, in care baza este asigurata extractul din planta respectiva. Pot fi preparate in cantitati mari, pentru a fi folosite mult timp, sau in cantitati mici, folosite ca tonic facial.

In prepararea tincturilor, vodca este cea mai utilizata. Ea se adauga in apa, in proportie de 25%.

Plantele sau florile folosite la tinctura vor fi mai intai maruntite. In cazul florilor uscate, se adauga intr-o sticla opt linguri de plante si un pahar si jumatate de apa cu alcool. In cazul plantelor proaspete, proportiile se tripleaza.

Sticla in care este continut amestecul se va depozita intr-un loc rece si intunecos pentru cel putin doua saptamani. In fiecare zi insa va trebui sa agiti puternic amestecul si sa il strecori. Tinctura astfel obtinuta poate fi folosita si timp de doi ani.

Tinctura de iris sau stanjenei

Irisii, ca plante vindecatoare, sunt utilizati mai ales pentru problemele pielii, preparatele din aceasta planta vindecand ulceratiile, ulcerele scrofuloase, arsurile, bataturile, dar fiind utile si in tratarea altor boli.

Tinctura se prepara din 50 g de rizom maruntit, peste care se toarna un sfert de litru de alcool de 70 de grade. Dupa 15 zile, lichidul se filtreaza si se pastreaza la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura de iris calmeaza spasmele abdominale si usureaza nasterea. Se iau cate zece picaturi pe zi, diluate in putina apa.

Tinctura de galbenele

Galbenelele infloresc din luna mai si pana in septembrie, chiar octombrie, daca e o toamna calduroasa. Pentru uz intern, preparatele din flori de galbenele se recomanda in caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Tinctura se prepara atat din flori proaspete, cat si din pulbere, flori de galbenele bine uscate si maruntite, macinate prin rasnita electrica de cafea. Se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 70 de grade peste douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele. Vasul se inchide ermetic si se lasa la macerat, intr-un loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa ce se filtreaza, tinctura rezultata se pune in sticle mici, inchise la culoare, si se pastreaza la rece, in locuri intunecate.

Tinctura de pufulita

Sub forma de infuzie, pulbere si tinctura, pufulita se recomanda in adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital si renal, hepatita virala A, B, C, ulcer gastro-duodenal, cistita, nefrita, litiaza urinara.

Tinctura se obtine din pulberea plantei, cu care se umple pe jumatate un borcan, peste acesta turnandu-se alcool de 70 de grade. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.


Tinctura de cimbru

Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura.

Tinctura de cimbru se foloseste ca remediu in caz de crampe abdominale, tuse convulsiva, astm bronsic, infectii renale. Se ia cate o lingurita diluata intr-un pahar de apa, de trei, patru ori pe zi. Cateva picaturi de tinctura puse in ceai neindulcit, trezeste din betie si alunga mahmureala.

Tinctura de coada soricelului

Florile de coada soricelului se culeg in jurul pranzului, pe soare puternic, atunci cand si proprietatile plantei ating punctul maxim. Se pun intr-o sticla sau un borcan, fara a fi indesate si se toarna alcool cat sa le acopere bine. Se lasa la macerat, timp de 14 zile, langa o sursa de caldura ori pe un balcon expus la soare. Vasul se agita de mai multe ori pe zi.

Dupa 14 zile, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa. Fata de ceai, tinctura are avantajul ca alcoolul extrage toate proprietatile terapeutice din planta si apoi, se poate pastra o perioada indelungata de timp, chiar pe timpul iernii.

Tinctura se foloseste in caz de enterocolite gastrice, colici gastrice, dischinezie biliara, insuficienta hepatica, colici hepatice, bronsite, cistite, anorexie, dispepsii. Extern se recomanda in hemoroizi, ulcere varicoase, abcese dentare, arsuri, plagi purulente, eczeme zemuinde.

Tinctura de urzica

Radacinile, scoase din pamant primavara sau toamna, se spala cu o perie, se usuca si se taie marunt. Se umple cu ele o sticla si se toarna deasupra alcool cat sa le acopere. Se lasa la macerat, la loc calduros timp de 14 zile, apoi se filtreaza si se pastreaza in sticle de culoare inchisa.

Tinctura poate fi preparata si din frunze proaspat culese. Peste frunzele proaspete si maruntite se toarna alcool cat sa le acopere si se lasa la macerat 15 zile, timp in care vasul se agita de doua ori pe zi. Se filtreaza si se pastreaza la racoare in sticle inchise la culoare.

Se iau zilnic, de trei ori, cate 25 de picaturi dizolvate in apa sau ceai (nu folositi lapte, suc ori apa minerala) in caz de eczema, psoriasis, reumatism, guta, bronsite, diabet, hemoroizi, hemoragii interne. Extern, se face gargara sau spalari ale gurii in caz de amigdalita, stomatita, gingivita.

Retineti ca tinctura pe care o aveti in casa, indiferent de planta din care este facuta, la nevoie poate fi folosita si ca dezinfectant pentru rani, mai vechi sau mai noi, uscate sau purulente.

Tinctura de salvie si efectele ei tamaduitoare

Preparatele din salvie, precum pulberea, tinctura, otetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, cunoscute inca din antichitate, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in terapia diabetului. Salvia ajuta si la curatarea sangelui si poate sa previna boala Alzheimer.

Tinctura de salvie se poate prepara foarte simplu acasa si, pastrata in conditii corespunzatoare, poate fi folosita timp de doi ani. Se obtine punand un sfert de litru de alcool alimentar de 90 de grade peste doua linguri de planta maruntita. Vasul se inchide bine si se tine la intuneric doua saptamani. Din cand in cand, vasul se agita. Dupa acest timp se strecoara si se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare.

Tinctura poate fi obtinuta si din pulbere de planta. Planta, bine uscata si maruntita, se macina in rasnita electrica de cafea. Peste zece linguri de pulbere de salvie se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 90 de grade, tuica de casa sau votca si se lasa doua saptamani la macerat la loc rece si umbros, timp in care se agita vasul macar o data pe zi.

Dupa aceasta perioada, se filtreza si amestecul rezultat se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei. Se ia cate o lingurita de tinctura dizolvata intr-un pic de apa, de trei - patru ori pe zi.

Extern, tinctura se poate folosi la spalarea si dezinfectarea oricarei rani daca altceva nu exista la indemana. Tinctura poate fi folosita pentru inhalatii de abur in caz de atac de astm, nas infundat ori sinuzita.

              http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/tinctura-de-salvie-si-efectele-ei-tamaduitoare-1100006